În noua sa carte, numita "Fata catre fata", Andrei Plesu citeaza urmatoarea propozitie: "Am învatat multe din carti – spunea cineva – dar am învatat totul de la cativa oameni". Si continua cu propria argumentatie: "Suntem în buna masura, suma întalnirilor de care am avut parte. În ce ma priveste, am fost norocos. Parcursul de-a lungul caruia s-a alcatuit biografia mea privata si publica mi-a prilejuit o sumedenie de contacte umane, a caror urma m-a modelat, într-un fel sau altul, de la croiala pana la cusatura. Si ma simt îndemnat sa dau seama de aceasta sansa". Sansa este însa una la fel de mare si pentru noi, cititorii, care ne putem delecta cu suita de întalniri admirabile si de portrete din cuprinsul unei carti seducatoare sub raport intelectual, scrisa în inconfundabilul stil al lui Plesu. Cei portretizati sunt persoane cunoscute direct, "fata catre fata" de autor, al carui condei ager surprinde, la modul cel mai acut dar si cel mai plastic, trasaturile definitorii ale unui personaj. Sunt încondeiate, cu fina putere de patrundere psihologica, categorii generice, de exemplu "moderatorul, "analistul politic", dar sunt surprinsi, ca într-un insectar, cu surplus de ironie si acid, si cativa insi, persoane publice arhicunoscute, în niste schite de portret care nu flateaza catusi de putin "beneficiarul". Plesu are vana de stralucit pamfletar si de abil caricaturist, deopotriva, descrierile si formularile sale succinte fiind memorabile. Desigur ca scrisul sau nu e deloc confortabil, ba chiar dimpotriva. El stie atat de bine sa expuna ridicolului un personaj, încat e greu de uitat respectiva "executie". Si decupeaza foarte expresiv situatiile în care impostura cu parapon îsi spune cuvantul. Vezi cazul asa-numitilor analisti politici (specie proliferanta pe la noi, prin batatura), care se dau de ceasul mortii ca sa-ti arate cat de prost si de naiv esti. Adica, nimic nu este ceea ce pare, evidentele, lucrurile în omeneasca lor simplitate si adevarul plat nu fac parte din menu-ul lor. Ei vor sa ne demonstreze cu tot dinadinsul ca tot ceea ce se vede nu e adevarat, ca numai ei detin secretele colcaitoarelor scenarii politice, a manipularilor rafinate si a intrigilor de megaproportii. Astfel ca avem de-a face, spune cu enorm sarcasm, Andrei Plesu, cu niste „insi versati, care vad în infrarosu”. Curata sminteala, ce sa mai zici! Cat despre moderatorii de emisiuni, autorul cartii pe care o semnalez le aminteste acestora ca postura lor normala este cea de gazda. si da ca exemplu Statele Unite, unde moderatorul este asimilat unui maestru de ceremonii, prescurtat MC. As fi foarte multumita sa întalnesc si în peisajul autohton astfel de persoane civilizate, destinse, ponderate, cu simtul echilibrului, care sa medieze între tabere adverse, gasind liantul unui dialog în care sa se auda fiecare voce, lasand libertate publicului sa-si faca si el propria idee despre tema supusa discutiei, dezbaterii.
Carmen Mihalache
Bric-Brac: Sunt unii care vad in infrarosu
