Fara indoiala, ANAF Antifrauda a iesit rau sifonata din povestea cu controalele din ultima perioada. Inca e neclar daca actiunea in forta a inspectorilor a fost o incercare nereusita de PR, dupa cum spun unii, cert este ca rezultatul, din punct de vedere imagologic, a fost unul dezastruos.
Si nu doar pentru ca presa si retelele sociale au exagerat cele intâmplate, dupa cum incearca acum ANAF sa explice situatia, ci, in primul rând pentru ca Antifrauda nu a comunicat aproape deloc in aceasta perioada. Sau, cand a facut-o, a facut-o extrem de prost.
Sa ne intelegem: cazurile in care mici patroni au fost amendati pentru deficiente minore exista; amenzi de mii de lei pentru plusuri sau minusuri de câtiva lei sunt reale, atitudinea agresiva a inspectorilor a fost povestita de numerosi patroni controlati. Dar, pe acest fond, s-au brodat si numeroase legende, cum e cea a urzicilor confiscate de ANAF pe motiv ca vânzatoarea nu avea certificat de producator. Degeaba incearca acum ANAF sa explice ca nu intra in atributiunile sale de control acest aspect, raul a fost facut pentru ca fapta devenise credibila prin prisma celor deja intâmplate.
In plus, in toate aceste zile, cei de la Antifrauda nu au comunicat. Nu ca au comunicat prost, nu au comunicat deloc. Cel putin cazul din Bacau este graitor: sediul Antifrauda e la Suceava. Ca sa obtii o informatie iti trebuie rabdare si tutun, desi, se presupune, ca exista mijloace moderne de comunicatie. Dar daca la email nu raspunde nimeni iar telefonul suna in van, de unde sa obtii informatia. De pe site-ul institutiei? Pai pe acolo e mai pustiu decât in buzunarele unui bugetar cu o saptamâna inainte de leafa!
Putea o comunicare eficienta sa schimbe perceptia românilor despre actiunile ANAF? Eu zic ca nu, dar macar mai se atenuau efectele. Pentru ca s-ar fi clarificat multe cazuri.
