Suntem la Cota 550. In jur, forfota obisnuita unui sfârsit de saptamâna. Vremea tine cu noi. Printre turistii iesiti la promenada in statiunea Slanic Moldova, zaresc doua bluze albastre. Se disting de la distanta inscriptionate cuvintele: Jandarmeria Montana.
Purtatorii lor nu sunt grabiti. Se opresc, discuta, dau mâna cu localnicii si cu cei care le cer sfatul. Sunt oameni ai locului asa ca li se pare firesc. I-am rugat sa povesteasca si cititorilor acestei pagini câteva crâmpeie din trairile lor.
,,Când nu suntem solicitati sa intervenim la o actiune de salvare, desfasuram activitati de prevenire si de pastrare a ordinii si linistei publice. Suntem insa pregatiti sa raspundem la orice ora, daca cineva se afla in dificultate.” Florin Albu are treizeci si doi de ani si este plutonier la Postul de Jandarmi Ordine Publica Montan, Slanic Moldova. A ales sa vina aici dupa ce s-a desfiintat postul de la Târgu Ocna. ,,Imi place muntele, am copilarit in zona, dar asta nu inseamna ca te duci in drumetie si gata. Pasiunea a venit cu timpul.
Cei care am ales aceasta profesie a trebuit sa facem cursuri, sa aprofundam cunostinte, sa ne specializam. Etape de câte trei saptamâni la Sinaia, iarna si vara. Alpinism, schi. Am parcurs fazele de initiere, de salvare dezvoltare si salvare evacuare. Am facut lucruri de care nu ma credeam in stare, când a fost vorba de catarat. Cele invatate m-au determinat sa imi placa si mai mult ceea ce fac. Am invatat ce inseamna increderea in sine si spiritul de echipa. Suntem camarazi. Pe munte, gradul nu exista. Nu unul sta si altul munceste. Toti suntem egali. Noi ii spunem «fara orientare» pentru ca nicio actiune nu seamana cu alta. A nu se intelege ca nu stim sa ne orientam.”
Rataciti prin Nemira
Aici terenul nu este foarte dificil. Este o zona muntoasa accesibila. Exista insa riscul mare al ratacirii. Si sunt destul de frecvente cazurile. Sunt portiuni in care nu exista semnal la telefon. Peisajul se schimba de la an la an si misiunea jandarmului montan devine dificila. ,,A trebuit sa mergem prin locuri pe unde nu am mai calcat niciodata. A fost un caz, acum doi ani, când un tânar, plecat dupa ghebe, a alunecat intr-un pârâu. S-a dat alarma prin 112. Eram de serviciu cu alt coleg, Stefan Catalin Florea.
O dupa-amiaza de toamna din aia umeda, cu ploaie mocaneasca. Ne-am intâlnit cu echipajul de la SMURD la Ciresoaia, in punctul «Pod petrol», si am mers cât s-a putut, pe drumul forestier, cu masina politiei. Am inceput cautarea. Parca mergeam cu ochii inchisi. Era ceata, incepea sa se intunece si nu mai recunosteam nici noi zona. Stiam ca trebuie sa ajungem undeva… pe la «Piciorul porcului». Sansa tânarului a fost ca nu era singur. Alunecase vreo treizeci de metri si facuse dubla factura de bazin. Mai era cu inca o fata si un baiat, care a avut prezenta de spirit sa urce pâna intr-un loc, unde avea semnal la telefon.
Nu cunostea nici el locurile. L-am intrebat ce vede in stânga, in dreapta si i-am localizat. Tineam legatura si cu padurarul care raspundea de aceea zona. Fara ajutorul lor, puteam sa trecem pe lânga ei de mai multe ori, fara sa-i vedem. Nu era nicio carare. Era si pericolul socului hipotermic. Am coborât cu corzile la el. Când l-am vazut pe tânar pus pe targa, dupa ce i s-a acordat primul ajutor, asa uzi toti pâna la piele, nu pot sa descriu ce satisfactie am avut.” Pentru misiunea lor nu se asteapta la multumiri. Mai sunt totusi exceptii.
,,Am avut surpriza asta din partea a doi batrânei. Erau intr-un grup de sase si au pornit-o pe traseul marcat spre Sandru. Doi dintre ei s-au despartit de ceilalti, abatându-se de la traseu. Veneau an de an aici si cunosteau cât de cât zona. Cum muntele isi modifica fata, viiturile si vegetatia schimbând aspectul potecilor, s-au ratacit. Au sunat la 112. Stiu ca am fost doua echipe atunci. Una terestra si una pe ATV, pentru a intra pe mai multe trasee, spre locul unde banuiam ca sunt. I-am gasit la intersectia dintre Pufu si Slanicel. Ne asteptau cumintei. Ne-au cautat la post, dupa un an de zile, sa ne multumeasca.”
Cautare usoara, salvare cu ,,greutate”
Colegul de patrula, plutonierul Marius Rusu, este mai mic cu un an. A implinit treizeci si unu. Casatorit, tatic mândru a doi copii. Este slanicean get-beget. Zona Sandrului ii este cunoscuta din drumetiile facute de la doisprezece-treisprezece ani. In acea perioada existau marcaje turistice si mai multe cabane. Cabana Spitra, deteriorata prin incendiere, cabana Sandru, Refugiul de pe Nemira. A prins evolutia postului de jandarmi montan de la inceputuri. Cunoscând bine traseele, le-a fost de ajutor celorlalti colegi, veniti din alte zone. Fiecare misiune are gradul ei de dificultate dar uneori… si de umor.
“Primim apel de ajutor pentru o femeie cazuta chiar in albia Slanicului, in zona «La cascada», putin mai sus de terasa. Interventiile de genul acesta le estimam usoare, pentru ca nu trebuie sa cautam persoana. Doamna respectiva facea fotografii. Peisaj frumos, pietre alunecoase. A fost suficienta o clipa de neatentie. A alunecat in albie si si-a fracturat piciorul. Fiind aproape nu am mai format echipa. Eram de serviciu cu Florin.
Am zis ca ne descurm amândoi, barbati, sa ridicam o femeie. Ne-am luat echipamentul si am ajuns repede la fata locului, cu ATV-ul. Au venit si cei de la SMURD, care i-au imobilizat piciorul. Am asezat-o pe targa, si… abia de acolo a inceput efortul de evacuare a victimei. Doamna era supraponderala. Dificil sa transporti, pe teren accidentat, o greutate de peste o suta saptezeci de kilograme. Ar fi necesar sa avem si noi in dotare o targa profesionala.”
Sunt insa si interventii dificile, cum a fost cea de anul trecut, când un ATV s-a rasturnat intr-o râpa, in zona Capreana. ,,Doua persoane din Onesti, cu doua ATV-uri, au vrut sa ajunga pe Sandru, pe poteca pietonala. Cunosteau traseul, dar… o ezitare scurta, s-a intrat in balans si unul din ei s-a rasturnat in prapastie, la aproximativ saizeci-saptezeci de metri. Interventia a fost rapida. Noroc ca persoana respectiva purta echipament de protectie si nu a suferit leziuni grave. Dupa patru ore de la primirea apelului, cele doua persoane se aflau in deplina siguranta la calea de acces din statiune. Nu au scapat insa nesanctionate contraventional, pentru ca nu aveau permis de acces cu ATV-urile in zona muntoasa.”
Prieteni cu padurarul si cu ursul
Adrian Apetrei, plutonier adjutant, este comandantul Postului de Jandarmi Ordine Publica Montan, din Slanic Moldova. Si-a petrecut copilaria urcând dealurile statiunii. A implinit patruzeci si sapte de ani. Cu o vechime de douazeci de ani in sistem, are in grija o echipa formata din sapte subofiteri operativi si pe Fisa. O catea labrador de sapte ani, câine de urma, calificat in cautare de victime in caz de avalanse.
,,Din anul doua mii patru, când am luat fiinta, tot am patrulat prin acesti munti. De fapt sunt trasee strabatute de mosii si stramosii nostri. Mai târziu, unele au fost cât de cât amenajate. Dupa cum probabil v-au spus si colegii, aici problema nu o reprezinta inaltimile, ci pericolul de ratacire. Fiind intr-o statiune turistica, ne axam in primul rând pe activitatile de prevenire.
Initiem si actiuni specifice noua, in comun cu cei de la SALVAMONT. Spun ca suntem colegi, chiar daca nu apartinem acelorasi structuri. Impreuna ne-am ocupat de reamenajarea câtorva trasee turistice, in vederea omologarii. Cele mai cunoscute sunt «300 de Scari», «Vârful Cerbului» si «Vârful Sandru». Am desfasurat si activitati de prevenire si initiere in tehnicile de alpinism, cu elevii din scoli. Aici trebuie sa-i multumesc doamnei Daniela Mititelu, director la Scoala nr. 1 din oras, pentru interesul manifestat.
I-am dus pe copii in actiuni de ecologizare, pe trasee mai scurte, pentru a se familiariza cu imprejurimile. Le-am montat o tiroliana si le-am aratat tehnici de coborâre si catarare. Ce ne doare pe noi mai tare este faptul ca nu avem amenajata o zona de agrement. O zona de picnic mai bine zis. Incercam sa ducem turistii in zone care sa nu afecteze padurea. Uneori se mai ascund de noi. Interesul nostru este ca turistii sa mai revina, si nu sa-i alungam. Incercam sa fim prieteni si cu ei, si cu padurarul, si cu ursul.
Avem o ursoaica cu trei pui pe Pufu si una cu doi pui pe Dobru. Prin natura activitatii noastre ne bucuram de o anumita libertate. Important e ca ce facem, sa facem bine. Echipamentul din dotare si cel individual este corespunzator standardelor internationale. Odata cu deschiderea pârtiei, imi doresc sa avem turisti la iarna. Noi vom fi in permanenta, prezenti si acolo.”
Despre activitatea Salvamont Slanic Moldova, starea traseelor si perspectivele statiunii, data viitoare.
