REÎNVIEREA UNUI VERB. S-au întrecut televiziunile în a găsi cele mai potrivite căi de a ne face vizibilă şi expresivă identitatea. Autorul frazei „Româneşti oriunde ai fi”, de pildă, a reactivat, fără să ştie, un verb trecut de mult timp în categoria arhaismelor, adică în fondul pasiv al limbii române. Însemna, la vremea aceea (atestarea este din 1630), „a (se) româniza”, iar în Oltenia, „a (se) creştina/boteza”. Ulterior, dar rar, era folosit pentru „a traduce în româneşte” un text dintr-o altă limbă. Am acceptat şi majuscula în mijlocul cuvântului – RomânEşti –, pentru a ne implica şi mai bine în realitatea naţională.
DEDICAȚIE. Francesca Nicolescu (14 ani), concurentă la X Factor, şi-a dedicat succesul profesoarei ei de limba şi literatura română (de la Școala Gimnazială Nr.1 Oneşti), care s-a grăbit să plece dintre noi înainte să-şi ia rămas-bun de la dragii săi elevi. Remarca adolescentei este cu atât mai semnificativă cu cât cineva din juriu lăuda prezenţa în repertoriul concurenţilor a unor piese muzicale în limba română.
CONCURS DE TITLURI. „Să urci la cer cu mocăniţa tristeţii” a fost declarat, neoficial, titlul ediţiei din octombrie a Revistei „Ateneu”. Îi aparţine lui Theodor-George Calcan, semnatarul cronicii la cartea „Citirea zidului”, de Nicolae Spătaru. De la poet, la poet…
NU DOAR MOȘ-CRᾸCIUN POARTᾸ CRATIMᾸ. Directoarea Căminului pentru Persoane Vârstnice din Târgu-Mureş se mândreşte că printre cei aflaţi acolo e şi veteranul de război Ioan Ștefan, de 94 de ani, un minunat povestitor şi prieten; cu vorbele dumneaei, e „un b liniuţă unic”.
MITOLOGIE RADIOFONICᾸ. Stă să fie spulberat mitul privind exclusivitatea prezenţei bărbaţilor la „Matinalul” de la Radio-România Actualităţi (vezi legendele Ion Ghiţulescu sau Paul Grigoriu). Redactoarea de pe 30 octombrie mai e şi iubitoare de produse autohtone: într-un interval de zece minute, am ascultat două melodii în limba română (una din anii ’70, şi alta foarte recentă), iar între ele, trufaşă, o piesă în limba engleză, desigur.
O.K.? De Ziua Radioului (1 nov.), emisiunea de ştiinţă de la Radio-România Cultural a fost prezentată şi de o liceană. Aşa am aflat că adolescenţii au un tic verbal: pun adjectivul/adverbul O.K. înainte de orice fragment de discurs. Dialogând, în direct, cu cineva din nord de ţară, tânăra începe: „O.K. Aş vrea să vă pun şi eu o întrebare: de ce Botoşaniul a organizat simpozionul dedicat lui Grigore Antipa?” Nu-i O.K.!
PEDAGOGIA OPTIMISMULUI. În regulamentul pentru desfăşurarea examenului de bacalaureat se stipulează că răspunsurile candidatului se apreciază de fiecare membru al comisiei „cu note de la 1 la 10”. Pe coperta interioară a cataloagelor din şcoli/licee, scrie că notele sunt „de la 10 la 1”. În care să credem?
RECORD LITERAL. Un cititor al rubricii „Româna pentru toţi” ne scrie că a parcurs până la capăt una dintre ediţii. Îl verificăm: „Câte litere are ultimul cuvânt din articol?” A ştiut: „Deprepoziţionalizarea are 21 de litere”.
FᾸRᾸ CAPᾸT. Panourile publicitare de prezentare a vieţii şi operei lui Constantin Brâncuşi, din municipiul Târgu-Jiu, vor fi refăcute. „Erau pline de greşeli gramaticale şi atât de lungi, că cei ce le-au verificat nu le-au putut citi” (RRA, 29 nov.). Credem că, dimpotrivă, au fost citite, dar nu până la capăt şi, desigur, nu critic.
AUZ FIN. „Pentru a nu fi solitar, trebuie să fii solidar” (RRC, Teatrul Naţional Radiofonic; „451o Fahrenheit”, de Ray Bradbury; dramatizare de Catinca Muscan). Pare un joc de cuvinte, când de fapt este un principiu care anulează „convieţuirea” prin singurătate.
