Liviu Rebreanu a intentionat sa scrie un roman bazat pe povestea de dragoste si moarte dintre Stefan Octavian Iosif – Natalia Negru si Dimitrie Anghel. Romanul urma sa se numeasca „Sarpele” si 12 din cele 13 capitole erau, de fapt, povestea dramei traversate de cele trei personaje numite mai sus. Rebreanu nu a terminat romanul. Povestea care l-a inspirat este simpla si tragica.
Stefan Octavian Iosif era, in 1903, un poet consacrat. Avea deja trei volume de poezii publicate când o intâlneste pe Natalia Negru la Biblioteca Fundatiei Carol I, unde el era custode. Un an mai târziu aveau sa se casatoreasca. Natalia avea sa-si dea seama ca St. O. Iosif nu era ceea ce-si dorea: era prea boem, prea visator pentru casnicia pe care o gândise ea si pentru planurile ei de viitor. Casatoria celor doi se destrama. Stefan Octavian Iosif va muri in spital doi ani mai târziu, in 1913.
Dimitrie Anghel se cunoscuse cu St. O. Iosif la Paris, in 1901, la studii. Cei doi vor colabora o buna bucata de vreme, scriind sub acelasi pseudonim. Incet-incet, el se insinueaza in viata Nataliei, cu care se va casatori in acelasi an in care ea divorteaza de Iosif. Casatoria avea sa se transforme intr-un cosmar. Scenele de gelozie dintre cei doi erau frecvente.
Intr-o zi, lui Anghel ii cade o cheie din buzunar. Natalia ii face o scena acuzându-l ca e cheia de la o camera de hotel in care el se intâlneste cu o alta femeie. Anghel incearca sa o convinga ca e cheia de la un birou de la Casa Scoalelor, unde primise un post de referent, insa nu reuseste decât dupa ce merg impreuna si-i demonstreaza acest lucru.
Ajunsi la Tecuci, la parintii Nataliei, cei doi se cearta din nou. Anghel i-ar fi spus de niste relatii extraconjugale ca sa o faca sa sufere. Ea ii raspunde ca, daca va continua sa povesteasca, va pleca. La care Dumitru Anghel reactioneaza: „Daca faci un pas, te impusc!”.
Ea a facut pasul, el a tras. Se pare ca doar a incercat s-o sperie si a tras spre fereastra. Glontul loveste rama unui pat de fier si ricoseaza in fesa femeii.
Crezând ca a ucis-o, el se impusca si, dupa doua saptamâni de stat in spital, moare din cauza septicemiei, la 13 noiembrie 1914.
Fiica Nataliei si a lui St. O Iosif, Corina, va muri lovita de o schija, in urma bombardamentului executat de un zeppelin german asupra Bucurestiului, la 13 septembrie 1916.
Natalia moare la 2 septembrie 1962, la Tecuci.
