Pe lânga Ziua Nationala, o alta mare sarbatoare, cu adânci si importante semnificatii in istoria moderna a tarii este Ziua Drapelului National, proclamata de Parlamentul României in mai 1998 si stabilita pentru 26 iunie.
Urmas al vechilor steaguri de lupta din Moldova si Tara Româneasca, Tricolorul a aparut în secolul al XIX-lea si a devenit simbol al identitatii si unitatii nationale.
Istoria Tricolorului începe pe 14 iunie 1848, când prin decret tricolorul devine steag national, iar forma pe care o are si astazi a fost adoptata în 1867, în timpul domniei lui Carol I, insa, el apare si in picturile de pe pânza drapelului rascoalei lui Tudor Vladimirescu, cu semnificatia culorilor apropiata celei de astazi: Libertate (albastrul cerului), Dreptate (galbenul ogoarelor), Fratie (rosul sângelui). Sa nu uitam emotionanta definitie data, in 1861, de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, care a decretat tricolorul ca drapel oficial al Principatelor Unite: „Steagul este familia, ogorul fiecaruia, casa în care s-au nascut parintii si unde se vor naste copiii vostri. Steagul este, înca, simbolul devotamentului, credintei, ordinei si al disciplinei ce reprezinta oastea.”.
Steagul national cu cele trei culori a insotit ostasii români in lupta pentru independenta, iar, mai târziu, in 1918, ca simbol al Marii Uniri. N-a avut insa parte de continuitate, in 1948, comunistii dau jos insemnele regale si alipesc stema cu cele sovietice, straine de idealurile românilor. Abia in decembrie 1989, românii isi recapata steagul national, fluturând, acum, prin decret, pe toate cladirile institutiilor publice, la manifestarile oficiale sau sportive, pe navele aflate pe apele globului.
Tricolorul ne-a insotit la bine si in momente de restriste, l-au strâns la piept militarii in cumplitele razboaie pentru independenta, este arborat in Palatul Natiunilor, la sediul NATO si al Uniunii Europene, pe Everest, la Polul Sud, peste tot acolo unde românii si-au purtat destinul si izbânzile. Dar poate nicaieri nu emotioneaza mai mult decât atunci când Tricolorul se ridica pe cel mai inalt catarg la marile competitii sportive, moment in care, toti românii cânta impreuna Imnul National.
Oriunde am fi, oriunde il vedem, Tricolorul ne arata cine suntem si, negresit, cine vom fi. Un gând trist tot ma insoteste când vad in orasul meu, in alte orase, steagul national rupt, ferfenitit, murdar, neputincios in bataia vremii, fie pe cladiri oficiale sau locuinte private. Este o palma adusa istoriei, neamului, tarii.
Nu-mi ramâne decât sa fac, din nou, trimitere la spusele lui Alexandru Ioan Cuza. Cititi-le! Sunt cu doua paragrafe mai sus. Le gasiti scrise, uneori cu sânge, si in marea carte de istorie a românilor de pretutindeni.
