29 martie 2024
ContrasensTraficantii de sclavi. Povestea lui Ionut

Traficantii de sclavi. Povestea lui Ionut

“De maine imi iau viata in propriile maini, plec in Praga” – mi-a scris Ionut pe 24 noiembrie. Era bucuros ca pleaca sa munceasca in strainatate, prea bucuros ca poate castiga niste bani, sa-si cumpere un aparat de fotografiat, ca sa mai analizeze la rece anuntul pe care-l gasise pe Olx.

800 de euro pe luna se promiteau celor care aveau curajul sa mearga in Cehia si sa lucreze intr-un depozit de legume-fructe.

“Am ajuns in Praga, a venit angajatorul si acusi mergem sa vedem unde e locul unde vom lucra si cazarea, am inteles ca avem conditii si utilitati deci e binisor” – mi-a scris Ionut dupa doua zile. Intre timp, depozitul de legume se transformase in abator de iepuri si fusesera instiintati – plecasera doi din Bacau – ca vor trebui sa jupuiasca animalele.

Aseara mi-a scris din nou: “Am evadat de la iepuri, acum lucram la o fabrica de esapamente, conditiile sunt conditii, stam la un hotel, banul e ban, pana acum am fost platiti la timp e mult mai bine”.

Si am aflat povestea clasica a miilor de romani atrasi de traficantii de sclavi. Ionut e un caz fericit; dupa cateva saptamani de lucrat in conditii inumane a reusit sa-si gaseasca un loc de munca decent.

Dar sa-l lasam sa povesteasca:

“Un prieten a gasit un anunt pe Olx: loc de munca in Praga la un depozit de fructe si legume cu 800 de euro pe luna. Ni s-a zis sa avem la noi doar banii de drum, ca la sosire primin 160 de euro de fiecare.

Am ajuns in Praga ce e drept, dar de acolo lucrurile au luat-o la vale. Am mers in Plzen pe banii nostri, din Plzen am fost luati de niste oameni care ne-au dus la abatorul respectiv undeva in pustiu, intr-un satuc uitat de lume pe care il strabati in zece minute pe jos.

Acolo prima priveliste a fost oribila: usa de la bucatarie sparta, toti se uitau la noi ca la masini straine, care cu unghii picate, care cu degete taiate si tot asa. De la 800 de euro ni s-a zis ca daca luam 500 sa zicem “Doamne ajuta!” si sa ne facem cruce. Lucram 13 ore pe zi, trageam blana de pe cinci iepuri odata, apoi scoteam ochii si organele la 5000 iepuri pe zi. Trebuia sa sa primim o mie de coroane, am primit jumate. Dupa munca eram era distrusi, plini de sange, miroseam ca naiba, ca atunci cand trageam blana de pe iepuri se strangea burta si ce mai ramanea in vezica se scurgea pe noi…

Trebuia sa spalam hainele la zi si sa facem dus la fel si era o singura baie pe etaj la 30 de oameni. Stateam cu un alcoolic in camera, mereu facea urat ca nu isi gasea vinul sau ca nu avea tigari.

Colegul dormea pe jos pentru ca celor din camera nu le convenea sa imparta spatiul si il luasem la mine in camera desi aveam un pat mic ca de spital”.

Salvarea a venit de pe facebook. A gasit o pagina a romanilor din Plzen, unde lumea se interesase de un angajator. Li s-a spus ca e o teapa si ca adaca vor ceva serios sa contacteze alta firma.

“Era vorba despre angajatorul pe care il am acum si caruia i-am povestit toata situatia. A venit pana in Plzen si ne-a luat cu masina. Acum suntem bine, sanatosi, avem program stabil, salariu stabil, conditii omenesti, suntem in oras, nu intr-un satuc utiat de lume.

Aici plata e plata, cat iti zice ca iti da, atat primesti. Cazarea e la hotel, nu intr-o cladire cu pereti crapati si paturi de spital…

Deci daca vede cineva anunt despre un depozit legume-fructe in Cehia pe 800 de euro sa stie ca e teapa vietii, ca ajunge undeva, la cateva ore de Praga, pe un ban mizerabil, la multe ore muncite si unde dupa o zi de munca esti distrus fizic”.

spot_img
spot_img
- Advertisement -

Ultimele știri