Va mai aduceți aminte, desigur, de Trăsnea, simpaticul personaj al lui Creangă, cel care se tologea pe hat și începea să învete pe de rost, ca o moară hodorogită, la gramatică? Și mulți alții învățau precum el. Zice Creangă: “Mi-ți-i, ni-vi-li, me-te-îl-o, ne-ve-i-le; me-te-îl-o, ne-ve-i-le, miți-i, ni-vi-li.
Ce-a fi aceea, ducă-se pe pustiu! Unii dondăneau ca nebunii, pâna-i apuca amețeala; alții o duceau numai într-un muget, citind pâna le pierea vederea; la unii le umblau buzele parcă erau cuprinși de pedepsie; cei mai mulți umblau bezmetici și stăteau pe gânduri, vazând cum își pierd vremea, și numai oftau din greu, știind câte nevoi îi așteaptă acasă. Și turbare de cap si frântura de limba ca la acești nefericiți dascăli nu mi s-a mai dat a vedea; cumplit meșteșug de tâmpenie, Doamne ferește!”.
Acum câtiva ani, niște foști elevi mintosi, studenți la o facultate ieșeană, mi-au arătat un curs al unei profesoare de Marketing, în care aceasta clasifică nasturii după criterii care de care mai aiurea: culoare, mărime, numărul de găuri, materialul sau zona de proveniență etc.
Dacă studentul nu turuia la examen inepta sa clasificare, așa cum figura ea în comicul curs prăfuit, nota nu era de trecere… S-au întors profesorii de la examenele de grad. M-am crucit atunci când mi-au spus mulți că, la varii facultăți, spiritul lui Trăsnea îsi face înca mendrele. La examenul oral, unora li s-a reproșat, aluziv sau direct, în mod repetat, faptul că nu reproduc subiectul „ca în curs”. Ca în cursul universitar al examinatorului, desigur (care, probabil, trebuia cumpărat, aprofundat, idolatrizat…).
Orice trimitere la alte surse bibliografice era primită cu ironie, chiar cu sarcasm sau cu reproșuri evidente. Având spiritul răvășit de o jenantă egolatrie, deși unii dintre examinatori nu sunt decât niște copiști conștiincioși ai domeniului, aceștia fac un deserviciu enorm sistemului de învațământ, educației, culturii, în general. Atitudinea nu are nimic din spiritul civilizației secolului nostru.
Problematizarea, cultivarea relațiilor cauzale, recursul la argumente logic fundamentate, încurajarea discursului nuanțat, evidențierea opiniilor divergente – virtuți de care profesorii examinați sunt cuceriți firesc la catedră – sunt aruncate aiurea peste bord de către spiritul lui Trăsnea.
Au învățat unii pe de rost, pentru asemenea examene, cunoscând mentalitatea de Ev Mediu întârziat a unor examinatori?… N-ai ce face, mi-a spus o profesoară care tocmai a trecut prin aceste furci caudine ale scolasticii desuete. Te faci frate cu Trăsnea, pâna treci examenul. Altfel, pici… Cumplit meșteșug de tâmpenie, Doamne ferește!, ar zice din nou Creangă. Dar este un „meșteșug” aproape oficializat…
