Sindromul Stokholm la români

Într-un roman apărut acum vreo 40 de ani, care-și plasase acțiunea în preajma revoluției lui Tudor Vladimirescu, unul dintre personaje rămăsese marcat de faptul că un țaran îl întrebase ce e cu sticlele pe care le purta un popă la ochi și tare se minunase, apoi, să afle că invenția aceea evropenească reda vlaga ochilor obosiți de bătrâneți.

“Apoi – a spus personajul respectiv – vor ajunge evropenii să zboare prin văzduh ca păsările cerului iar noi, românii, tot mămăligă cu varză acră o să mâncăm și de Paște”.

Pe vremea aceea, țările române erau diriguite de la Stambul, astăzi, lumina ne-o primim de la Bruxelles dar situația a rămas aceeași, ba, poate, mai rea: atunci eram principat vasal, cu drepturi recunoscute; astăzi suntem o colonie doar cu obligații.

Iar statutul de colonie impune nu doar reguli, ci și mentalități. “Nou-gândirea” promovată de colonizatori a indus la români comportamente marcate de sindromul Stockholm: deși loviți puternic de deciziile Bruxelless-ului, locuitorii din colonie au dezvoltat o adevărata pasiune pentru colonizatori, fiind gata să le ierte orice abuz și să preia asupra lor toate greșelile.

Veți auzi, fără îndoială, în ciuda evidențelor, că nu UE e de vină pentru că România nu atrage fonduri europene, ci noi că suntem corupți. De parcă nu am ști cine complică inutil regulile pentru obținerea banilor.

Aproape întreaga Europă considera că trebuie realizate reforme ale birocrației, că “aristocrația” funcționăreasca europeană a blocat Uniunea, românii înca se închina funcționarilor europeni ca la icoane, neîndrăznind să le contrazică în nici un fel deciziile. Nu mai vorbesc de situația în care, nemulțumit de vreo treabă din țară, românul se duce cu pâra la Bruxelles, la stăpânii coloniei.

Țările serioase discută probleme serioase, noi ne complacem în trivialități. În vreme ce, de exemplu, Finlanda, experimentează acordarea unui venit minim cetățenilor, pentru a-i ajuta sa supraviețuiască într-o lume tot mai dură, la noi se protesteaza contra majorării salariului minim. În vreme ce România rămâne fără medici pentru că aceștia pleacă în străinătate, se găsesc destui români care să protesteze fațade creșterea salariilor personalului medical. Trebuie să recunoaștem că suntem cât se poate de originali: România este prima țară în care se iese în strada contra măririi salariilor…

Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității"