Imi aduc aminte de niste statistici ce ne plasau undeva in esalonul inapoiatilor in privinta igienei, dar si a utilitatilor. Unele date indicau folosirea extrem de rar a sapunului, altele se refereau la absolut normalele obiecte de stricta necesitate, cum ar fi pasta de dinti si periuta.
In fine, altii care s-au preocupat mai mult de nivelul nostru de trai si educatie decât alesii nostri (dar in mod statistic, si nu altfel), ei bine, acestia constatau ca aproape jumatate din gospodariile din România au WC-ul in curte si nici nu dispun de apa curenta la robinet.
Nu insist prea mult asupra acestor chestiuni, stiind ca statisticile sunt doar niste date, care nu reflecta nicicum realitatea din teren. Vreau doar sa subliniez ca s-ar putea ca aceste conditii deloc normale mileniului in care traim sa fi fost accentuate si de clasa politica.
Spun asta pentru ca cei care si-au arogat puterea au avut grija sa urce protejatii in scaunele confortabile ale unor diverse institutii ori regii de stat. Adica, aproape deloc nu s-a avut in calcul criteriul performantei.
Asa a ajuns cutare sef la cutare firma de stat; pentru ca „trebuia” sa ajunga acolo. Si starea asta de fapt s-a perpetuat de la o guvernare la alta, fie ca erau social-democrati cei care ne conduceau, fie liberali ori taranisti. In fine, partea proasta e ca prima grija a lor a fost sa-si faca portofelul doldora de la o luna la alta, si mai putin ori deloc sa se ingrijeasca de investitii serioase in infrastructura.
Ma gândesc ca asa s-a ajuns in mileniul III, ca de fiecare data când crapa tevile de la munte, sa caram apa cu galeata de la pompa din fata blocului ca sa ai sa cureti closetul ori sa-ti speli mâinile la nevoie. Si asta in vreme ce Compania de apa, se stie, te taxeaza pentru apa de ploie chiar si in verile in care nu ploua cu lunile. Si atunci, nu-ti vine sa dai…cu caciula in câine de draci?
