Perla Moldovei. Am fost mândri cândva ca avem lânga noi o asemenea statiune, un paradis accesibil oricui. Dar mai suntem acum mândri de Slanic Moldova? Inainte de 1989 nu aveai unde sa arunci un ac de atâtia turisti.
Imediat dupa 1989, statiunea a fost sfâsiata de interese ale unora sau altora. Serviciile au involuat sau, in cel mai bun caz, au ramas la stadiul de acum jumatate de veac. Turismul a devenit unul de weekend.
Incet, incet, Perla Moldovei isi recapata stralucirea. A fost emisa o decizie locala de demolare a cladirilor in ruina, parcul a inflorit, au aparut o multime de hoteluri si pensiuni cu facilitati de cinci stele, pârtia de schi va aduce sigur si mai multi turisti.
Mai exista inca probleme cu serviciile, pe ici, pe colo, dar lucrurile arata acum mult mai bine decât in urma cu 15 ani. In acest iures de renastere, taman când am fi putut spune ca suntem iarasi mândri de Slanicul nostru, a aparut si neghiobia care ar putea baga statiunea in marsarier.
Din pricini asupra carora inca nu ne putem pronunta, fiindca si adevarul are nuantele sale, izvoarele cu ape minerale pe care nicio alta statiune din Europa nu le are au fost inchise. A venit un nene si a inchis robinetul. Pur si simplu.
O multime de turisti aflati in statiune s-au vazut peste noapte in postura de a face din prescriptiile medicilor hârtie de toaleta. Asta inseamna risc major ca turismul balnear, in fapt motorul statiunii, sa intre in declin, cu niste consecinte greu de evaluat.
Puneti-va in situatia omului care plateste un bilet de tratament, ajunge in statiune, sosit de pe cine-stie-unde din tara, dar nu gaseste ceea ce i s-a promis. Pai mai revine omul acela vreodata in Perla Moldovei? Asa minune a mai fost si in 2003.
Sau anul trecut, când alte minti crete au inchis temporar traseul „300 de trepte”. Situatii de acest gen frizeaza absurdul. Nici nazistilor, nici comunistilor nu le-a trecut prin cap sa opreasca apa minerala care curge si alina suferinte de sute de ani.
Acum, insa, in capitalismul nostru rudimentar, avem legi care permit asa ceva. Am putea spune ca intreruperea apei minerale este un abuz, care prejudiciaza dreptul la sanatate al oamenilor veniti la tratament.
Insa nu ne aruncam la vorbe grele si mai mizam inca pe o solutie rationala, asa cum tot speram de cel putin 25 de ani sa se intâmple si ceva bun in cele ce ne inconjoara.
