Am fost acolo. Înalt, slăbuț și cam tras la față. Așa l-am văzut. Greu să te apropii ca fotoreporter. Erau acreditați doar cei de la TVR. Presa de provincie nu era băgată în seamă. Doar un teleobiectiv bun, și libertate de mișcare prin mulțime. Mai slab decât al unuia cu sutană, care se foia aparent, fără rost. Fotografii nepublicate până acum, au apărut deja pe pagina on-line a cotidianului ,,Deșteptarea”.
Acolo, din pridvor, se vedea buluc de lume. Bărbații mai în vârstă, țepeni în atitudine, cu mîna la inimă. N-au fost niciodată colectivizați. Aveau în sânge, de secole, ideea de proprietate. Femeile, mai credincioase, cu dar de slobozenie la gură, stăteau ca pe ace, pe brânci, trăgând cu coada ochiului. Vorbitul în taină se anunța prin datul din coate.
Jumătatea de gură era ca să audă toți cei care mișunau prin preajmă:,,Le-a dat Iliescu voie să vină. Șaptișșșpe vagoane cu aur și tablouri a luat cu el, când a plecat!” În genunchi, sfioase, cu broboada la gură, îl priveau cu ciudă. „Rege! Noi avem nevoie de rege!? Uite la Rațiu! Ăla cu papion! Ne scoate din… E milionar! Are bani fă. L-a pozat unul cu sabia scoasă. Na c-a venit și Câmpeanu! Unde-i maica…? Aia care-a desenat săgeata? Care-ai votat mă cu Liberalii? Petre Roman! Unde? Ni la el! Ce bărbat! Bine mai arată. Și Iliescu! Tătuca nostru! Cu el votăm! Ana Blandiana, draga de ea! Aia cu poeziile?” Gureșele mă simt că trag cu urechea.
,,Bă? Tu ești securist? Ce-i cu luneta asta? Ne înregistrezi?” Se fac abia atunci că mă observă, și stau serioase la pozat. „Ia zi! și-mi face una cu ochiul. ‚,Cu cine ții?”. Lentilele obiectivului trăgeau spre altă platformă electorală. Una cu păr blond și luuung! Am poze! La Rege, care era cu înaltele fețe bisericești, n-am avut acces.
Crescut în altă ideologie, pentru mine, Regele era luat din jocul de șah, și mutat ca un bob de fasole, într-un colț din alt joc, cu boabe din grăunțe. Jocul de țintar. Mulți din cei care fac ploconeli acum, se fac că au uitat cum l-au tratat. După atâția ani de educație materialist- dialectică, Regele Mihai era trecut, cu tot cu Trenul Regal, pe linie moartă. Au cârpit ăștia, tot ai noștri, gările cu spoială ieftină din var, pentru ultimul drum. Regele râde de proști ce suntem. Cine-și mai aduce aminte de fațadele din carton ale lui Potemkin?
Redescoperim sau ne reinventăm istoria? Unde au stat atâta timp ascunși, toți acești istoricii care ies la TV, și ne povestesc de parcă au stat la toartă cu el? De ce n-am învățat la școală, că a existat așa ceva? Vulturul era bufniță? Coroana de oțel… a fost carne de tun? În 1992, La Putna, Regele Mihai era văzut ca un suveran care și-a trădat țara. Un om uns de Dumnezeu, care își face mea culpa, și vrea să își revedice moșiile! Urmașii lui le-au obținut. Unii le-au și vândut. Mihai Băcanu cugeta pe sub mustață la ceea ce se întâmpla. Când jumătate de secol, toți îți spun că cineva a furat, Tu, cel crescut cu bună credință și în dorință de adevăr, ce poți să crezi? Știa el Brucan ce ne așteaptă! Nu l-a crezut nimeni. După patru decenii de educție tipic stalinistă, vrei să vezi un prinț, care bate la uși în jabulică, drept moștenitor Regal? Reacționăm ca o turmă, după cum bate vîntul manipularii emoționale.
Jumătate din cei care au grijă să stea acum pe lângă catafalc, sunt atei. Trei sferturi, foști comuniști. Zero doi la sută, Regaliști. Tot respectul! Se uită însă de cei rămași la urmă, și nu ies niciodată la socoteală. Mai ies în stradă. Nu mai amintesc de simbolul falic, asimilat cu mulțimea, folosit de un personaj ridicat pe un piedestal, tot de cei clasificați în procente, care contează doar ca votanți.
După atâția ani de tot felul de „domnii”, rămâne cel puțin o generație care nu a înțeles nimic din ce înseamnă: Republica Franceză, Regatul Unit, Ana Pauker și cu Dej , realeși la„ ics” congres, și ideea de Monarhie. Mai rău e că nici tinerii, copiii noștri, nu-și mai văd România ca țară de origine pentru planurile lor de viitor. Ce așteptări să mai ai de la Statul de Drept, care ne demonstrează pe zi ce trece, că nu are o predictibilitate măcar pentru următorii cinci ani. Aleșii, pe care i-am votat să voteze, așteaptă cutremurul drept scuză. A murit Regele! Trăiască Regele! Care rege?
Șahul a ajuns joc pentru proști. Cineva, la televizor, ne recomandă să avem ‚,igienă identitară”. Mi-e milă să-mi trag două palme.
FOTO: Ioan Bîșcă, 1992
