Dupa ultima conflagratie mondiala, invinsa, umilita, sleita, lipsita de resurse naturale, Japonia isi cauta calea. Dieta devenise teatrul unor dezbateri interminabile. Atunci, in dezbatere a intervenit Hirohito, discretul imparat, care a rostit doar câteva vorbe si a plecat. A sugerat ca singura cale de evadare din impas ar fi investirea in invatamânt, cercetare si tehnologie. Schitase proiectul de ţara care avea sa zamisleasca ,,miracolul japonez”…
Proiectul nostru de tara, ,,România competitiva”, este o camuflata strategie de continuare a guvernarii prin pârghii cotroceniste. Strategia de păstrare a Parlamentului si a firescului joc politic in umbra, ca decoruri democratice de parada, este stravezie. Cu tinte (bla-bla-bla, tactici electorale, interese personale) pentru 20 de ani, proiectul va deveni un apendice la maculatura cotrocenista existenta pe relatia Iliescu-Constantinescu-Basescu-Iohannis. Se pare ca l-am subestimat pe Iohannis, acest Dinu Pathurica provincial care vorbeste putin, dar unelteste mult.
Un proiect de tara, chiar si cu buna intentie elaborat, nu poate fi asezat in opera durabila cu zilieri tehnocrati habarnisti. Guvernul Ciolos seamana cu o trupa de zilieri care, in mare parte, habar n-au despre stiinta managementului macrosocial. Când schimbi opt ministri în opt luni, trebuie să-ti asumi eşecul flerului numirilor, să-ti iei jucariile şi sa pleci.
Reactia zilierilor victorieni si a cotrocenistilor este alta: incropesc strategii de guvernare eterna. Fireste, nu doar jocul neomachiavelic iohannisian este cauza acestui rau democratic. Demonetizarea virtutilor parlamentare si de competitie onesta a partidelor, de catre politicienii corupti si incompetenti, reprezinta cauza fundamentala a acestui derapaj institutional.
Citit fara porniri antiiohannisiene sau de alt gen, proiectul de tara are si tresariri optimiste. Imaginati-va insa, prin absurd, ca un altruist va pune la dispozitie resurse financiare si un minunat proiect pentru a va construi o casa. Ce s-ar alege de acel proiect daca ati incerca sa-l puneti in practica doar cu niste zilieri care, traind cu ochii pe orizontul acelui ,,unde voi salahori mâine?”, nu-si asuma nicio responsabilitate, nu picura o farâma de suflet in truda lor? Nu zic ba: intre acesti zilieri guvernamentali sunt si oameni precum profesorul Mircea Dumitru (profund, moral), dar ma indoiesc de faptul ca asemenea voci vor putea birui in harmalaia corului politicianist dâmbovitean.
