La 1865, prefectul de Bacau, vrând sa se razbune pe unul din membrii politiei secrete, care-l calcase pe bataturi, i-a inscenat o poveste intr-o crâsma, semn ca oamenii politici se indeletniceau inca de pe atunci cu astfel de treburi.
Astfel, la 5 mai 1865, dupa cum apare intr-un articol din Historia, dedicat Serviciului Secret infiintat de Cuza, prefectul de Bacau trimitea la Bucuresti telegrama confidentiala nr 13278:
„Domnule Ministru de Interne,
Asta-noapte la 2 ore dupe miezul noptii, Politia a gasitu beatu la o cârciuma pe un Vasile Popescu, aratându la mai multi betivi ordine secrete cu care era insarcinatu in misie de Politie, ordinele le-am luat si le-am asigurat si vi le trimet cu espeditia. Ce se facu cu el?
Ordinele sunt semnate de Dl. Marghiloman, şeful Poliţiei.
Prefect Bacău, Krakti”.
La aceasta telegrama, ministrul de interne raspunde: „Prefectului sa i se scrie a lasa liber pe acel Popescu, iar Prefectului de politie ii va comunica aceasta depesa invitând a nu mai trimite asemenea indivizi cu misiuni de Politie Secreta”.
Dupa alte trei schimburi de telegrame, la 11 mai, seful Politiei Secrete, Misu Marghiloman, il informeaza pe Constantin Bosianu, ministrul de interne, ca Popescu era nevinovat. El sustine ca prefectul de Bacau i-a inscenat totul lui Vasile Popescu, pentru a se razbuna pentru niste afaceri mai vechi: „Va asigur, D-le Ministru, ca acest individ este de o buna conduita si neaplecatu la nici un viciu, precum a voitu a-i atribui D. Prefectu de Bacau”.
La 18 mai, povestea se transeaza definitiv. Politia Capitalei primeste raportul Prefecturii Bacau in care se spune ca: „ordinele de Policia Secreta, ce ati incredintat acelui Vasile Popescu, subsemnatul le inapoiaza Dv. pe lânga acesta intr-un plic sub sigiliul cabinetului acestui Ministeriu”.
