Interviu cu Camelia Iancu, hostess si instructor de dans
– Job relativ nou in Bacau. Cum se traduce si ce presupune practic aceasta meserie?
– Nu-i chiar asa de nou acest job; poate in Bacau. Nici nu stiu daca este inclusa in nomenclatorul de meserii, insa este la moda si se practica de foarte multe tineri si tineri, mai ales ca un al doilea job, deoarece, in Bacau, nu se intâmpla in fiecare zi un eveniment important care ar putea include in desfasurare si prezenta unei hostesse sau a mai multora. In ultimul timp, au luat fiinta cluburi, societati care pregatesc tineri pentru aceasta meserie, dar si ofera asemenea servicii. In esenta, hostess inseamna insotitoare/insotitor, cu multe alte variante.
– Eu te-am vazut la Gala Premiilor DESTEPTAREA, impreuna cu o alta tânara, prezenta voastra a fost agreabila, discreta, a creat o atmosfera placuta, mereu in miscare, printre invitati, cu tinute sobre…
– Particip la manifestari diverse, de la spectacole, lansari de produse, pâna la ceremonii oficiale, nunti, botezuri, dar si la unele cu caracter privat, insa niciodata in locuinte private. Nu sunt genul meu.
– Care sunt criteriile, calitatile pe care trebuie sa le indeplineasca, sa le aiba o persoana care practica un asemenea job?
– Sunt câteva obligatorii, iar altele sunt cerute de angajator. Sa aiba un fizic placut, sa fie dragute, sa stie bine limba româna, sa fie inalte, de regula in jur de 1,80 metri, o tinuta corespunzatoare evenimentului, sunt cazuri in care angajatorul impune o anumita tinuta pe care o ofera (este vorba de anumite culori, sigle, marci), dar in cele mai dese cazuri noi punem la dispozitia solicitantilor un mic catalog cu ce avem in dotare, iar ei aleg. Includem aici zâmbetul, buna dispozitie, care au darul de a intretine o atmosfera specifica, placuta, apoi trebuie sa ai disponibilitate pentru conversatie, sa oferi informatii participantilor despre eveniment, eventual cine participa, cu ce ocazie. Exista un intreg protocol pus la punct impreuna cu angajatorul. Intâmpinam oaspetii, ii servim cu bauturi, le oferim materiale promotionale, de promovare a firmei sau produsului. Avem la dispozitie un anumit timp pentru informare, pentru pregatirea evenimentului, un prim contact, vizita la locul de desfasurare, de cunoastere a staff-ului etc. La o nunta la fel, plus ca ii conducem la mesele rezervate, facem prezentarile. O hostessa trebuie sa stie o limba straina sau mai multe, deoarece pot fi invitati straini sau chiar firma sau produsul vin din alte tari si vor sa intre pe piata noastra. Vedeti ca nu-i chiar asa de simplu.
– Cum afla un posibil client de voi, de unde va ia?
– V-am spus ca sunt diferite agentii care se ocupa de acest lucru. Eu lucrez singura, suntem câteva prietene care avem aceasta disponibilitate si aflam una de la alta, din vorba in vorba, avem telefoane, ne intâlnim, vorbim, aflam. Dupa aceea, daca ai fost la o manifestare cunosti oameni, te contacteaza, nu asta este problema. Pentru mine este al doilea job si, in functie de timpul meu, accept sau nu un contract.
– Uneori, am dedus din discutii, se face confuzie intre hostess si dama de companie. Ti s-a intâmplat vreodata acest lucru? Ai primit vreo oferta?
– Nu, nu stiu. Nici nu stiu ce inseamna dama de companie. Am informatii vagi, insa traim in Bacau, poate in alte orase sunt alte standarde, alte oportunitati, eu fac doar ceea ce imi place si care se incadreaza in modul meu de a fi, de a vedea lumea. Nu stiu, nu va pot oferi nicio informatie. Stiu insa ca in Bacau mai sunt si promoterii, cei care, in diferite magazine, promoveaza diferite produse, ofera informatii clientilor, am prietene care se ocupa de asa ceva, este interesant, se câstiga un ban, nu stai degeaba si bati barurile. Daca vrei, iti gasesti de lucru in oras.
– Care a fost prima ta participare la un eveniment?
– Da, a fost la o nunta. O prietena mi-a zis daca nu vreau sa merg cu ea, m-am dus, mi-a placut si am continuat. De regula, mergem perechi.
– De la hostess la modeling nu-i mare distanta. Nu te-a tentat?
– Nu, nu am incercat. Când eram copil am prezentat in fata parintilor, la scoala, chiar pe scena imbracaminte pentru copii, insa am abandonat, eu aveam alte planuri.
– Nu sunt pericole in meseria asta, ai trecut prin situatii neplacute, jenante?
– Nu. Niciodata. Ce pricole? Daca ai un comportament civilizat, daca iti faci meseria corect, daca ai respect de sine, este foarte important sa tii la acest lucru. Comportamentul, conversatiile trebuie sa se incadreze strict in protocol. Nu mi-am permis niciodata sa depasesc aceste limite. Da, se mai intâmpla, cum a fost o situatie la inaugurarea unei cafenele, când am auzit si vorbe nelalocul lor (era spre sfârsitul actiunii), stiti cum e, vin tot felul de persoane(!), insa organizatorii au taiat din fasa acele manifestari. Suntem impreuna, avem masina, avem stabilit exact timpul de participare. Sa nu credeti ca ma duc la orice susa, ma informez, aleg, eu tin foarte mult la decenta, seriozitate si punctualitate.
– Se câstiga bine din acest job?
– Da. Fiind al doilea job, eu sunt multumita. Tarifele sunt cunoscute pe piata, negocierea se poarta atunci când angajatorul doreste ceva deosebit, timpul este mai lung, in rest nu sunt probleme.
– Ai participat si la lansarea unor marci de masini, am vazut acolo fete foarte frumoase, cam dezbracate.
– Nu, nu am fost, nu sunt genul meu. Daca ar fi sa particip la lansarea unui produs la mare, pe plaja, poate m-as mai gândi. V-am spus ca cuvântul meu de ordine este decenta.
– Ai vorbit mereu ca aceasta activitate este un al doilea job. Care este primul?
– Acum sunt instructor de dans. Am terminat facultatea de Inginerie si Management si urmez o a doua facultate, cea de Educatie Fizica si Sport, in Bacau, la FF. Nu am practicat ingineria niciodata, chiar daca am terminat cu 10. Mi-am ingaduit o pauza, eu am invatat foarte serios la facultate, asa cum am facut-o si la liceu, la “N.V. Karpen”. Fiind un liceu mai tehnic, de aceea am si dat la Inginerie, insa mi-au luat un ragaz si nu am practicat niciodata profesia de inginer mecanic, e greu, si am considerat ca pot face o perioada si altceva. Ma imaginam la inceput un om de afaceri, sa lucrez in bussines. Daca as fi stiut, mi-ar fi placut sa fac Coregrafia la Cluj, insa nu mi-a deschis nimeni ochii. Colaborez cu diferite cluburi, gradinite, scoli, in general lucrez cu grupe de copii, insa, sunt si partenera unui coleg, la un club, unde facem dansuri de societate cu adulti, lucrez cu cei mici, dar si cu persoane de vârsta a treia. Doua zile pe saptamâna, mai ales seara ii invatam dansuri clasice si moderne, valsuri, tangouri, cea-cea, samba, salsa, renghe etc. Poate va surprinde, vin foarte multe persoane la dansuri, vor sa invete, sa petreaca o ora – doua intr-o sala de dans, socializeaza, fac miscare. Multi vin singuri, dar si perechi, sot si sotie. Imi place foarte mult ceea ce fac, am invatat sa dansez de mica la Clubul elevilor, din clasa intâi, apoi am dansat la Clubul Fiesta, putin pe la Autentic si alte cluburi. Am diploma, atestat de instructor. Nu am inca un club al meu, colaborez la alte cluburi. Am vrut sa fac dans de performanta, sa ajung unde am vrut eu, insa nu am avut posibilitati financiare.
– Pentru ce iti trebuiau banii?
– Sa practici dansul la nivel inalt iti trebuie foarte multi bani, pentru costumatie, abonament la sala, deplasari, inscrierea in concursuri, plata instructorilor personali, deplasari, cazari, iar recompensele sunt foarte mici, simbolice. Dansul vine din interior, pentru dansul de performanta iti trebuie talent, vointa, inclinatie. Degeaba parintii vor sa-i dea neaprat pe copii la dans, daca ei nu au aceste calitati. Dupa câteva sedinte le spun ca nu are rost, chinuie copilul si cheltuie banii in van. Fiecare copil are placerile lui, talentul lor, educatorul, profesorul, parintii, impreuna, pot sa desopere acele calitati. Stiu cum este, si eu am avut instructori la care ma duceam cu placere, dar si pe unii de care m-as fi lipsit.
– Si cu Educatia fizica ce faci, la ce iti foloseste?
– Invat foarte multe, metodologie, pedagogie, ma ajuta sa fac sport, sa invat tehnici, lucruri care imi folosesc si la dans.
– Ai vorbit de lipsa unor posibilitati financiare, care ti-au impiedecat sa-ti urmez visul tau de a deveni o dansatoare profesionista. Ce s-a intâmplat?
– Sunt lucruri intime, ale familiei. Tatal meu a decedat, mama a ramas singura cu doi copii, mai am un frate mai mare cu cinci ani (si el a terminat Ingineria, in domeniul energetic, profeseaza, ii place) si mama nu a avut posibilitatea sa ne ajute peste medie, asa cum se cerea. A fost nevoita sa plece din tara, pentru a ne putea intretine. Noi, de la 10 ani am crescut singuri, ne-am intretinut, am facut scoala, tinem foarte mult unul la altul si asa am reusit. Ne-a fost foarte greu, insa vorbim cu mama la telefon, vine de sarbatori, mai mergem si noi la ea. Ne-a implementat de mici niste reguli sanatoase de viata, iar noi ne-am ghidat dupa ele. Mama este foarte multumita de ceea ce facem si am facut noi, copiii ei. Nu am luat-o razna, cum s-a mai intâmplat cu alte colege si prietene de-ale mele.
– Este important fizicul in acest job, te-a ajutat in viata?
– Sigur, natura, Dumnezeu mi-au daruit tot ce-i trebuie unei femei, insa, trebuie sa stiti ca nu-i suficient. Numai cu frumusetea nu poti reusi in viata. Ea trebuie “ornata”, ca sa spun asa, cu instruire, educatie, consolidarea unor principii sanatoase, unele le capeti in scoala, altele in familie, se adauga experienta. Acest lucru imi permit sa aleg unde merg, ce invitatii sa onorez, sa-mi fac meseria la un nivel performant.
– Care sunt gândurile tale de viitor, imi spuneai ca din când in când ti-ai lasat, ai luat un timp de gândire, de clarificari?
– Acum fac dans, sunt hostess, vreau sa termin facultatea si…surpriza, as vrea sa plec din tara. Acum sunt in perioada de gândire: sa plec sau nu, de aceea sunt indecisa. Este o dorinta, am mai multe variante. Am o prietena in Canada, care mi-a spus ce as putea face acolo, ca diploma mea de inginer mi-ar oferi posibilitatea unui loc de munca bun. Am informatii si din Italia, mai ales ca mama mea este acolo. Sunt probleme si acolo, vedeti si dumneavoastra. Poate vine ea in tara si mergem noi. Nu se stie. Ironia vietii, noi am asteptat-o atâtia ani sa vina, ca sa plecam noi. Ma informez, adun informatii. Viata este asa de complicata, chiar ciudata, schimbatoare de la o perioada la alta. Lupti pentru un lucru, faci sacrificii si nu reusesti totdeauna sa ajungi acolo unde iti doresti. Important este sa nu renunti, eu am invatat ca nimic nu se obtine fara stradanie, fara munca, fara o tinuta morala bazata pe principii sanatoase.
– Ai un prieten, cum ai vrea sa fie barbatul de lânga tine?
– Momentan, am luat o pauza. Am avut un prieten, insa am zis ca e mai bine sa ne urmam separat drumurile. Cum sa fie? In primul rând sa fie credincios. Din toate punctele de vedere. Nu numai sa mearga la biserica, sa crezi in ceva, cu inima, cu sufletul. Sa aiba respect si sa-mi ofere incredere, sa traiasca pe picioarele lui, sa fie mai inalt ca mine, sa fie puternic moral si sufleteste. Sa fie un om integru.
– In afara de dans, hostess, ce-i mai place Cameliei Iancu sa mai faca in timpul liber?
– Imi place la nebunie sa schiez, sa inot, am incercat aproape toate sporturile. Eu am luat o pauza de cinci ani de dans, sa ma verific daca imi mai place sa fac si altceva si eu nu stiu. Am facut atletism de performanta, am avut-o antrenor pe doamna Hagima. N-a fost sa fie, am facut tenis, lupte martiale, toate mi-au folosit, insa m-am intors la dans. Dansul iti ofera foarte multe satisfactii, te tine in forma, socializez, cunosti oameni, experiente, ai ce invata câte ceva in fiecare zi. Pentru a fi competitiv trebuie sa te pregatesti permanent, sa inveti dasuri noi, metode moderne de a atrage la aceasta activitate câti mai multi oameni. Ce poate fi mai frumos, sa dai drumul la o muzica pentru dans, tangou de exemplu, si sa te lasi pe ritmurile lui. Mereu, si mereu…
Gheorghe Baltatescu
