– a vrut sa se faca artist dar s-a indragostit de haina militara si de 30 de ani poarta bocanci in picioare – in clasa a VIII-a a cantat pe scena Cenaclului „Flacara” alaturi de Adrian Paunescu si era gata sa renunte la tot pentru muzica – tatal sau l-a readus la realitate cu o singura vorba „de duh” – nu regreta cariera militara pentru ca a avut posibilitatea sa cante si in armata chiar daca a stat la arest din cauza chitarei

Mr. Marcel Balan este comandantul Comenduirii Garnizoanei Bacau, institutie care are atributii de control deontologic, cum ar fi verificarea legalitatii prezentei militarilor in zonele de control, respectarea tinutei militare si a conduitei in public, iar in situatii de urgenta comandantul este principala legatura intre Ministerul Apararii si autoritatile locale.

O alta componenta a activitatilor curente este data de implicarea in manifestarile comemorative, aniversare si funerare. Dincolo de cotidian, mr. Marcel Balan are o mare pasiune: muzica. Cand militarul vorbeste despre chitara, muzicuta si muzica folk, fata i se lumineaza si intra intr-o zona de confort, de relaxare.

R: Proveniti dintr-o familie cu traditie in armata?

Marcel Balan: Da. Intamplarea face sa provin dintr-o familie de militari. Initial, nu am dorit sa imbratisez aceasta cariera pentru ca de mic copil mi-a placut muzica si aveam inclinatii in acest sens. Tata a fost militian, fratele meu – Ionel Balan – a fost loctiitorul comandantului Batalionului de Artilerie Antiaeriana Bacau, iar acum este rezervist. Cumnata mea – Maria Balan – lucreaza si ea in sistem ca asistent medical la Penitenciarul Bacau, fiica mea – Geanina Balan – este studenta la Academia de Tehnica Militara, iar sotia mea este la „puscarie”. (Rade) Dar nu va faceti probleme ca la 15.30 scapa si vine acasa. (Rade din nou). Mihaela Liliana Balan lucreaza in cadrul Penitenciarului Bacau, ca agent sef tehnica de calcul. Gluma aceasta cu „nevasta mea e la puscarie” tine de fiecare data, lumea ma compatimeste si ma apuca rasul, iar in final le spun adevarul.

R: Cand v-ati indragostit de muzica?

Marcel Balan: Muzica mi-a placut de mic copil, insa, de chitara m-am indragostit datorita fratelui meu. Tin minte ca eram mic, iar fratele meu canta la o chitara care avea o singura coarda. Am fost autodidact, iar mai tarziu am avut chitara mea. Ii spuneam „Scorbura”. In clasa a VIII-a mi-am facut curaj sa merg la un concert al Cenaclului „Flacara”, tinut pe Stadionul „23 August”. Tin minte ca era arhiplin stadionul si am auzit prin statie un anunt prin care erau invitati in spatele scenei toti cei care credeau ca stiu sa cante si au ureche muzicala. M-am dus, iar la auditii ne astepta Adrian Paunescu. Un tip impozant, cu ochi albastri si o voce care te facea sa tresari. Am cantat „Flori de nufar” si am avut surpriza sa ma aflu printre cei sapte baieti selectati din 38 de candidati. Pana sa ma dezmeticesc, Adrian Paunescu ne-a spus sa urcam pe scena. Nu cantasem niciodata in fata unui public numeros, iar odata ajuns pe scena eram inconjurat de o mare de oameni. si am inceput sa cant: „Sunt cam bolnav, chiar azi m-am operat/ De suflet, zau, eram putin umflat/ Aveam in el obiecte nepermise/ Iubire, ganduri, chiar si-un strop de vise…”. Am placut publicului, i-am placut si lui Paunescu si el mi-a propus sa-l insotesc prin tara, sa cant in concertele lui. Dealtfel asa i-a descoperit pe Ducu Bertzi sau Valeriu Sterian. Din acel moment, chitara a insemnat totul pentru mine. Ajuns acasa plin de entuziasm, i-am spus tatalui meu ca nu ma mai duc la liceu si m-a linistit cu muzica cand mi-a spus: „Tu-ti scara ma’tii, muzica iti trebuie tie! Pune mana si invata carte!” Atunci am stiut ca lucrurile sunt serioase, pentru ca tata nu obisnuia sa injure. Tata nu m-a lasat sa-l urmez pe marele Adrian Paunescu si m-a conditionat sa termin liceul.

R: Muzica v-a adus satisfactii?

Marcel Balan: Chitara mi-a atras prietenii intotdeauna. Evident, adunam mai multe fete decat baieti atunci cand ieseam sa cant la chitara in fata blocului. Am primit nenumarate pungi cu apa in cap sau galeti cu apa aruncate de vecini seara la ora 22.00, cand lumea vroia sa doarma, iar noi nu ne lasam dusi in casa. Ramas acasa, mi-am continuat studiile, am ajuns la Academia de Transmisiuni de la Sibiu, iar in 1988 am iesit ofiter si am fost repartizat in structura de aviatie. In Academie am infiintat Grupul Folk „Cetatea”, iar dupa absolvire am format Grupul Folk „Senin”. Componenta grupului a fost schimbata permanent cu personal din cadrul unitatii, cooptand noi colegi. In perioada de inceput am obtinut cu „Cetatea” chiar locul I pe judet la Festivalul National „Cantarea Romaniei”. A venit Revolutia si a murit si Festivalul, lucru care m-a intristat pentru ca era o modalitate de a descoperi valori si de a le promova.

R: Cui va ganditi sa predati stafeta?

Marcel Balan: Nu voi inceta prea curand sa cant, pentru ca muzica imi da viata. Este o pasiune de suflet si nu pot renunta la ea. Intr-adevar, la „Senin” il pregatesc pe plutonierul adjutant Bogdan Paduraru, care canta la flaut. Impreuna cu el si cu ceilalti colegi as vrea sa duc spectacolele noastre si pe alte scene. Se pune insa problema inchirierii salii, iar noi cantam gratis si nu avem buget pentru a sustine astfel de costuri. Cine vrea sa ne vada cantand este invitat sa participe la evenimentele tinute in principal la Cercul Militar. Ultima data am cantat de Ziua Armatei si am primit patru bis-uri la scena deschisa.

R: Care este cea mai hazlie intamplare legata de chitara?

Marcel Balan: In scoala militara am stat la arest. La ora 22.00 se dadea stingerea, iar cine nu putea sa doarma se putea duce la studiu dupa ora 22.30. Ei bine, eu nu ma duceam la studiu ci imi luam chitara si cantam in spalator. Intr-o seara, vine ofiterul de serviciu pe regiment si ma prinde in flagrant. Pentru ca am incalcat regulamentul nefiind la studiu in sala de lectura, m-a bagat la arest. Si uite asa am stat la arest de cateva ori si cantam la chitara pana dimineata, pentru ca aveam voie sa o iau cu mine.

Jandarmii montani de la posturile din Slanic-Moldova si Târgu Ocna, din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Judetean (IJJ) Bacau, si-au intensificat actiunile în statiuni si, în mod special, in zonele cu risc, pentru a putea interveni de urgenta in caz de nevoie.

Salvatorii vor fi prezenti si pe pârtia de schi din Slanic si apropierea acesteia. Pentru a evita accidentarile si alte situatii nedorite, jandarmii montani sfatuiesc turistii sa se informeze asupra conditiilor climaterice locale, sa consulte prognoza înainte de a pleca in drumetii, insa, este de preferat ca, in aceste zile cu viscol si multa zapada, sa se evite aceste deplasari.

„Sa aiba echipament adecvat zonei de munte pentru aceasta perioada a anului si sa nu porneasca în drumetii, dupa consumarea bauturilor alcoolice”, a mai adaugat lt. col. Sebastian Cretu, ofiter de relatii publice la IJJ Bacau. Jandarmii montani pot fi solicitati prin contact direct sau prin apelarea numarului unic de urgenta 112.

In Bacau, va functiona, in regim non-stop, doar farmacia Centrofarm din vecinatatea blocului Select. In rest, in ziua de 31 decembrie, unitatile apartinând acestui lant de farmacii vor functiona de la 8.00 la 22.00, pe 1 ianuarie 2015 vor fi inchise, urmând a-si relua activitatea in regim normal de pe 2 ianuarie.

Unitatile farmaceutice din reteaua Sf. Spiridon vor fi deschise, in ultima zi a anului, de la 8.00 la 14.00, pe 1 ianuarie 2015 vor fi inchise, iar de la 2 ianuarie vor reincepe activitatea dupa programul obisnuit.

In 31 decembrie, farmacile Salofarm de la Clinica Palade si de la Orizont vor avea program de la 8.00 la 22.00, iar pe 1 ianuarie isi vor inchide portile, urmând a fi redeschise, impreuna cu toate unitatile apartinând acestui lant, de pe 2 ianuarie, insa cu program diferit, de regula, intre 8.00 si 16.00.

Polițiștii au depistat la data de 29 decembrie a.c., un tânăr de 19 ani, din comuna Urechești, urmărit național.
Acesta poseda mandat de executare a pedepsei cu închisoarea emis de Curtea de Apel Bacău, fiind condamnat la o pedeapsă de 1 an şi 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat și a fost depus la Centrul de Reeducare Tg.Ocna.

De asemenea, polițiștii au depistat, în comuna Bârsănești, un bărbar de 31 de ani, din Bacău, care poseda mandat de executare a pedepsei cu închisoarea.
Bărbatul în cauză a fost condamnat de Judecătoria Bacău la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune și a fost încarcerat la Penitenciarul Bacău.

La data de 29.12.2014, în jurul orei 23.00, polițiștii au fost sesizați despre producerea unui eveniment rutier cu victime, pe strada Calea Republicii din municipiul Bacău.

Din primele cercetări efectuate la fața locului a rezultat că un tânăr de 27 de ani, care conducea un autoturism pe strada Calea Republicii spre ieșirea din municipiul Bacău, pe fondul neadaptării vitezei de deplasare la condițiile de drum, a pierdut controlul asupra direcției de mers și a intrat în coliziune coliziune cu un autoturism oprit, la volanul căruia se afla un tânăr de 26 de ani.

Conducătorul auto de 26 de ani și pasagerul de 18 ani din același autovehicul au fost transportați la Spitalul Judetean de Urgențe Bacău, unde au primit îngrijiri medicale fără a necesita internare.

Ambii conducători auto au fost testați cu aparatul etilotest, iar rezultatele au fost negative.

Din verificările efectuate a rezultat că tânărul de 27 de ani are suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice.

În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de vătămare corporală din culpă și conducere cu permisul suspendat.

In judetul Bacau se circula greu, in conditii de iarna, dar se circula. In zonele in care viscolul a adunat zapada, au fost mobilizate utilaje.

„Am scos autofrezele la Sascut, Gaiceana-Pincesti si la Runc. Actionam si pe drumul Parincea-Vultureni, care e blocat la Nastaseni de un dop de zapada”, a declarat Valentin Palea, directorul Serviciului Public Judetean de Drumuri (SPJD) Bacau.

Si la Bartasesti, comuna Ungureni, a fost trimis un utilaj pentru a deschide calea masinii BGS, care aduce in Bacau persoanele dializate.

„Nu sunt probleme deosebite. Mai avem la Sarata o zona strangulata de vreo 200 de metri, unde se circula pe un fir. Vom trimite si acolo o autofreza. Eu spun ca ne-am facut bine treaba si am trecut cu bine acest examen”, a precizat Valentin Palea.

– pacientii au fost adusi la Spitalul Judetean de Urgenta Bacau unde au ramas internati

O misiune de amploare s-a derulat, ieri dimineata, in judetul Bacau. O gravida, in vârsta de 19 ani, care ajunsese la termen si se internase la spitalul din Podu Turcului in cursul noptii de luni spre marti, a trebuit sa fie transportata la Spitalul Judetean de Urgenta Bacau, pentru ca avea o sarcina cu probleme.

Cum drumul era impracticabil, o ambulanta senilata de la Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta al judetului Bacau a fost trimisa acolo pentru preluarea pacientei, insa, in acelasi timp, s-a hotarât si solicitarea unui elicopter militar care sa vina din Iasi cu personal medical. Alte doua ambulante din Bacau au plecat pe doua rute diferite, astfel incât, pentru femeia insarcinata, sa existe cât mai multe variante de transport catre unitatea spitaliceasca.

Elicopterul a aterizat, in jurul orei 10.00, la circa doi kilometri distanta de spital. Pâna la sosirea acestuia, medicii de la Podu Turcului au constatat ca alti doi bolnavi, aflati si ei in stare grava, trebuie transferati in Bacau.

„Este vorba despre un barbat de 75 de ani, care a suferit un accident vascular cerebral, iar un altul, de 79 de ani, era diagnosticat cu ocluzie intestinala”, a declarat cpt. Andrei Grecu, ofiter de relatii publice la ISUJ Bacau. Pacientii au fost transportati cu o ambulanta la punctul de aterizare, de unde au fost imbarcati si adusi in Bacau. Alte doua echipaje de salvare i-au asteptat pe Aeroportul Bacau, de unde i-au preluat si dus la spital.

Consiliul Local Bacau a aprobat in sedinta sa ordinara de luni ca primarul suspendat al Bacaului, Romeo Stavarache, sa primeasca un rest de 12 zile de concediu de odihna cuvenit pe anul 2014, pe care sa il efectueze in cursul anului 2015.

„Primarul este deja in concediu, de 180 de zile, chiar trebuie sa ii mai acordam si cele 12 zile?”, a intrebat in plenul sedintei, amuzat, consilierul local Stefan Daniel Dragos (UNPR).

De la prezidiul sedintei, i s-a replicat ca intrebarea sa e rautacioasa si ca zilele de concediu sunt cuvenite proportional cu perioada lucrata de Stavarache in prima jumatate a lui 2014, pâna când au inceput problemele sale cu Justitia.

Romeo Stavarache isi va putea efectua concediul imediat ce iese din arestul la domiciliu.

Numele meu este Radu Ionut Tataru. Sunt student la Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacau, Informatica – anul al II-lea. Totul a inceput din pura curiozitate. Am inceput sa desenez acum 6 ani, când eram in clasa a VII-a. Nu am avut talent si nici nu consider ca am. Pot marturisi ca in clasa a VI-a imi rugam parintii sa imi deseneze ce aveam nevoie pentru scoala, deoarece nu eram in stare sa desenez nici macar o vaza simetric.

„Desenul este cel care m-a fascinat”

La ceva timp dupa acest eveniment, a devenit popular internetul. Am ales sa fac ceva constructiv din acest lucru si, descoperind Youtube, am inceput sa invat tot felul de lucruri pe care mi-am dorit mereu sa le incerc. Am invatat iluzionism, sa cânt la chitara si, bineinteles, sa desenez. Dintre toate acestea, desenul este cel ce m-a fascinat si m-a prins cel mai mult. Prima oara când am vazut portrete si desene realizate in creion, mai ca nu imi venea sa cred ca dintr-o simpla bucata de lemn si un carbune pot fi realizate asemenea lucruri. Cu gândul de a reusi si eu acelasi lucru, am inceput sa urmez tot felul de tutoriale, reproducând desen dupa desen. Bineinteles ca, initial, rezultatele nu erau nicidecum satisfacatoare. Insa, motivatia m-a facut sa continui. In decursul a câteva luni de zile, am trecut de la a nu fi in stare sa desenez o vaza, la primul meu premiu I pentru desen, primit in clasa a VIII-a, la un concurs pe scoala. Poate ca nu era mult, insa, pentru mine, insemna enorm si asta m-a facut sa tintesc sus, sa pot desena si eu cât mai realist.

De la desen la informatica

„Fiecare copil este un artist. Problema este cum sa ramânem artisti si dupa ce vom creste.” (Pablo Picasso)
Din pacate, terminând clasa a VIII-a si intrând la liceu, a trebuit sa ma axez pe invatat, iar desenul a devenit ceva ce practicam tot mai rar. In ciuda acestui lucru, de fiecare data când aveam timp sa desenez, dorinta de a recupera timpul pierdut m-a ajutat sa evoluez mai rapid. Desenele mele au inceput sa prinda un stil, iar eu am inceput sa imi imbunatatesc tehnica. Tot ce tinea de arta devenise deja o pasiune, petreceam ore intregi pentru a termina desene cât mai complexe. Cel mai complicat desen a durat circa 8 ore, in care nu am luat nicio pauza. Apoi, am decis sa maresc „miza” si m-am apucat de facut portrete, lucru de care mi-era teama sa ma apuc. Consideram ca e foarte dificil sa exprimi trasaturile unei persoane pe o simpla foaie de hârtie, insa, din nou, o data cu munca, au venit si rezultatele. Portretele mi-au iesit din ce in ce mai bine si, astfel, majoritatea desenelor pe care le-am facut de atunci incoace au fost portrete. Cu timpul, mi-am surprins prietenii si familia, oferindu-le câte un portret cadou, iar ei m-au surprins pe mine cu reactiile si felicitarile oferite. Nici nu le pot multumi indeajuns pentru sprijinul pe care mi l-au acordat. In clasa a X-a, m-am decis sa ma transfer la liceul de arta. Desi eram la profil mate-info si nu mai facusem vreodata un curs de desen, nu imi pasa si eram foarte hotarât sa fac acest pas. Asta pâna când am discutat cu diferite persoane din domeniu, printre care si cel care m-a ajutat cel mai mult, un cunoscut critic de arta al judetului nostru. Acesta mi-a apreciat desenele (desi la timpul respectiv inca imi imbunatateam tehnica), insa mi-a deschis ochii in ceea ce priveste decizia mea de a ma muta si ii multumesc pentru asta.

In liceu, doar hobby

Am realizat ca deja pierdusem doi ani de studiu in acest domeniu si mi-ar fi fost foarte greu sa ma acomodez. Pe lânga asta, din pacate, e dificil sa iti câstigi o pâine din arta si asta nu doar in România. Astfel, am renuntat la idee si am continuat studiul in C.N. „Gh. Vrânceanu”, pastrând desenul ca pe un hobby. In clasele a XI-a si a XII-a am câstigat câte un premiu la concursurile de desen organizate cu ocazia zilei de Dragobete. In clasa a XII-a, când deja toti stiau ce facultati isi doresc sa urmeze, eu eram inca foarte indecis. Având in vedere ca nu imi puteam transforma pasiunea in cariera, am ajuns sa imi transform cariera in pasiune. Cum mereu am avut un interes pentru calculatoare, m-am decis sa studiez mai bine informatica. Desi in anii precedenti nu am privit-o cu interes, am descoperit cât de usoara poate fi aceasta materie si am descoperit cum pot combina arta cu informatica.

Cum e sa combini utilul cu placutul

Studiind, am reusit sa intru la Universitatea „Vasile Alecsandri”, unde ma simt cel mai bine facând ceea ce imi place si reusind sa invat sa combin desenul cu informatica. De ceva timp exista ceea ce se numeste „arta digitala”. Mai exact, cu ajutorul unei tablete grafice (aceasta fiind practic o tableta de plastic cu un pix special cu ajutorul caruia orice miscare pe tableta este transpusa in calculator) am inceput sa realizez lucrari digitale. Acest lucru iti ofera posibilitati nenumarate. Cu ajutorul informaticii, al programarii si al artei, mi-a fost foarte usor sa creez pagini web cu un design cât mai original, imbinând astfel utilul cu placutul. Am invatat cum pot folosi desenul pentru a face jocuri sau aplicatii ce necesita design, ce necesita personaje sau obiecte. Nimic nu poate fi mai placut decât sa combini doua lucruri care iti plac in unul singur, iar pasiunea isi spune cuvântul in rezultatul final. Oricât de ocupat as fi, imi fac intotdeauna timp pentru a mai realiza câte un portret. Evident, mai am foarte multe de invatat, atât in desen, cât si in informatica, si nu sunt nici macar pe aproape de marii artisti sau de punctul in care vreau sa ajung. Anul acesta voi merge cu bursa ErasmusA la Bilgi Üniversitesi Istanbul, Turcia, abia astept sa traiesc experienta de a studia informatica in strainatate.
Stiu ca orice imi va rezerva viitorul, desenul o sa fie mereu o parte din viata mea. De asemenea, in opinia mea, nu trebuie sa te nasti cu talent, oricine il poate dobândi prin multa munca si pasiune.

Radu Ionut Tataru, anul al II-lea,
Facultatea de Stiinte, Informatica

Rubrica NoviXPress coordonata de:
conf. univ. dr. Bogdan Patrut
si
as. univ. dr. Florinela Floria