Ieri dimineata, când ma indreptam spre redactie, ma interpeleaza un domn in vârsta, si ma ia la rost, spunându-mi: pai, nu se poate asa, sa umbli cu palarie de cowboy! Da’, ce, suntem americani? si, uite la fata aia din fata, e cu fundul gol aproape, si la tânarul ala, cu sapca tot americana. Nu stiu unde-o sa ajungem, continua, scandalizat, domnul cu pricina. Ma iertati, ca va spun astea, asa, pe sleau, dar noi nu am stat niciodata cu mâna intinsa la altii.
Dar acum asa suntem si se duce de râpa totul! Trebuie sa precizez ca domnul era imbracat cu un costum elegant de vara, bej deschis, avea cravata, stil, tinuta, ma rog, ceva de genul old fashion. Si ca eu am o palarie de pai, mai curând borsalina decât tip cowboy, ca fata avea niste banali pantaloni scurti, in fine, si ca am incercat sa-i mai domolesc indignarea interlocutorului meu ad-hoc, zicând ca asa-i acum, de când cu satul global, cu mondializarea, moda e cam aceeasi peste tot.
Lasati, doamna, chestia asta cu mondializarea e veche de doua sute de ani, ricana domnul! si schimbul spontan de replici s-a oprit aici, revoltatul personaj intrând in curtea unei case vechi si frumoase. Lumea s-a schimbat mult, asta e firesc, chiar daca vechea generatie nu accepta usor acest mers al lucrurilor, vrând sa opreasca timpul in loc.
Sa ramâna totul asa cum a fost ea obisnuita. Schimbarea e fireasca, dupa cum am spus, numai ca ne-am schimbat mai mult in rau, si lumea parca s-a salbaticit. Nu moda e importanta, si faptul ca preluam rapid, sincron ce se poarta prin alte parti. Mai grav e ca pierdem lucruri esentiale, identitatea, respectul valorilor, echilibrul, discernamântul, masura, si, in ultima instanta, omenia. Parca nicicând ca in vara asta n-am auzit de atâtea nenorociri, accidente teribile, atrocitati monstruoase, vezi cazul cu individul care si-a incendiat sotia si cel al copilului omorât in bataie de concubinul mamei.
Bestialitate, abrutizare, salbaticire. Degradarea umanului a ajuns la limite terifiante. E timpul vacantelor, dar nu mai e deloc simplu sa-ti gasesti linistea estivala (sa te relaxezi, sa te distrezi, sa te bucuri de tihna) intr-o realitate tot mai greu de suportat.
