Am comparat de multe ori actuala situatie din tara cu cea a principatelor dunarene sub domniile fanariote. Intre argumente se gasesc transferul deciziilor politice in afara tarii, impunerea de conducatori locali cu ajutorul ambasadelor, cresterea taxarii, spolierea cetatenilor, decaderea moravurilor si adâncirea prapastiei dintre tot mai multii saraci si tot mai putinii bogati, folosirea functiilor publice pentru propria imbogatire, decaderea sistemului educational. Tarile române au avut nevoie de peste 100 de ani pentru a scapa de sistemul fanariot, timp in care bogatiile tarii au fost jefuite iar populatia a scazut dramatic.
Intrebarea este de cât timp vom avea nevoie pentru a ne recapata suveranitatea? Câti ani sau zeci de ani ne vor trebui pentru a redeveni stapâni pe deciziile politice si economice? Cât va dura pâna când politicienii vor inceta sa mai bata drumul pâna la vreo ambasada pentru a primi instructiuni?
E dificil de estimat; revolta lui Tudor Vladimirescu de la 1821, care a curmat sirul domnitorilor fanarioti, a venit pe fondul unei crize politice la nivel european: Imperiul Otoman era slabit, Rusia isi incepuse expansiunea.
Totusi, sfârsitul regimului fanariot nu a insemnat, automat, o schimbare pentru principate. Abia la 1830, dupa Tratatul de la Adrianopol, tarile române devin independente economic. E momentul in care pretul grânelor nu mai este stabilit de turci iar boierii incep sa adune capital vânzând cereale dupa preturile europene. Copiii boierilor sunt trimisi, ulterior, la scoala in Occident si se intorc acasa cu ideile care vor duce la Revolutia de la 1848 si, apoi, la modernizarea tarii.
Ce rezulta de aici? Ca nu a fost suficienta revenirea domniilor pamântene, a fost nevoie si de o schimbare de mentalitate. Calea cea mai sigura, desi anevoioasa, pentru recâstigarea independentei este, deci, educatia. România are nevoie de oameni care sa stie sa gândeasca.
Dar, tot istoria ne invata ca nici domniile pamântene si nici educatia nu au fost suficiente; a fost nevoie de o criza europeana pentru Unirea Principatelor si reformele lui Cuza. Criza asta nu o putem anticipa, nu o putem determina. Dar putem sa ne pregatim pentru ea. Prin educatie.
