29 martie 2024
ContrasensNu, o tara nu se conduce ca o companie!

Nu, o tara nu se conduce ca o companie!

Dupa iesirea in strada programata de niste baieti destepti, alti amici ai baietilor destepti au inceput sa impuna ideea ca o tara trebuie condusa neaparat de niste oameni de afaceri deoarece acestia au experienta conducerii, au lucrat deja cu sute sau mii de oameni si au stiu sa obtina profituri imense. Ideea nu e noua, doar ambalajul in care este impachetata e nou. In rest, solutia este la fel de gresita ca intotdeauna.

Pentru ca exista o diferenta majora intre o companie si o tara: in cazul tarii, angajatii sunt si actionari. Ceea ce nu prea se intâmpla in cazul corporatiilor conduse cu succes de unii manageri care ne sunt impinsi drept salvatori ai tarii. Iar diferenta este esentiala: in cazul unei corporatii, managerul actioneaza in conformitate cu interesele actionarilor, fara sa-i pese prea mult de interesele angajatilor. Pentru a maximiza profitul, un CEO poate concedia personal, poate creste durata unei zile de munca, poate impune cresterea normei de munca pe angajat sau sa scada salariile. Cui nu-i convine, e liber sa plece, pentru ca, pe baza de asocieri de interese, actionarii si politicienii au reusit sa schimbe Codul muncii in favoarea lor.

O tara, insa, nu se conduce asa. Scopul existentei unui stat nu este sa obtina profit, adica excedent bugetar sau sa se incadreze in niste limite de deficit artificiale, impuse de organisme suprastatale, ci sa faca o repartitie a resurselor astfel incât sa asigure fiecarui cetatean un minim de siguranta: educatie, sanatate, ordine publica, justitie, etc. Iar asta nu se poate fara a se cheltui banul public. A conduce o tara dupa reguli corporatiste inseamna sa reduci din cheltuieli si sa faci aceleasi lucruri cu un personal redus. Cui nu-i convine, este liber sa plece din tara, dupa cum ne sfatuia un personaj politic, acum câtiva ani. Ceea ce nu vor sa inteleaga unii este ca resursele nu apartin câtorva potentati care le exploateaza; resursele unei tari apartin tuturor cetatenilor sai.

Din acest motiv, un om sarac are tot dreptul sa primeasca ajutor atunci când are nevoie pentru ca acel “asistat” nu primeste pomana, ci primeste o cota-parte din proprietatea sa asupra resurselor. Problema nu este sa fortam “asistatii social” sa munceasca pe salarii de mizerie, problema este cum facem ca redeventele platite de firmele care exploateaza bogatiile naturale sa fie la valori cât de cât normale, nu la nivelul de mizerie de astazi.

spot_img
spot_img
- Advertisement -

Ultimele știri