Ca si dumneavoastra, de Craciun, am vazut oameni iesind din piata cu o crenguta de brad, nu cu un bradut. Erau oameni care tin la traditie, la sfintenia sarbatorilor. Oameni care nu mai au bani pentru a cumpara un brad pentru impodobit. Oameni care au ajuns sa traiasca prin simboluri. Pentru multi, chiar si masa de Craciun a fost simbolica. Pensiile liliput, somajul, salariile devenite simbolice, si ele, pentru foarte multi oameni, au transformat România intr-o tara in care falia dintre majoritatea populatiei si clasa politica – instrainata de esenta umana – are proportiile unei veritabile prapastii. Bunul simt al clasei noastre politice daduse de mai mult timp ortul popii. Acum a murit pâna si bunul simt mimat al acestei destrabalate categorii sociale.
Sa lasi cele mai multe pensii si salariul minim pe economie la un nivel jenant pentru o tara normala si sa votezi, pe banda rulanta, mariri de salarii si acordarea de pensii speciale pentru parlamentari, primari si alte categorii de insi cocotati in varii ierarhii, asta este deja o nesimtire speciala, o sfidare fara precedent, chiar si intr-o tara cu un management national care favorizeaza spiritul mafiot.
Guvernul a reactionat prompt si a sesizat Curtea Constitutionala cu privire la acordarea pensiilor suplimentare pentru primari, viceprimari, presedinti si vicepresedinti ai consiliilor judetene. Nu sunt sigur ca gestul nu este doar unul de parada. Cert este ca au fost invocate doua temeiuri logice si legale: acordarea retroactiva si lipsa resurselor financiare pentru aceste venituri. Lipseste o reactie a Guvernului fata de pensiile suplimentare pe care si le-au votat parlamentarii.
Pensii speciale pentru cine? Pentru cea mai contraperformanta categorie sociala din tara: politicienii. Pensii speciale pentru ce? Pentru incurajarea coruptiei si aruncarea României in subsolul tuturor clasamentelor europene care conteaza, atunci când vrem sa evaluam nivelul de trai, calitatea vietii, standardele democratiei? Zilele trecute, un preot imi spunea ca, pentru el, un hingher sau un maturator, daca-si fac treaba, au din partea sa un capital de simpatie incomparabil mai mare decât orice politician.
Parohia sa reflecta, a mai adaugat el, in miniatura, portretul sumbru al României. Este o parohie in care au mai ramas mai putin de patruzeci de familii, dar pentru care exista 13 crâsme. Trei familii pentru o crâsma… O lume pauperizata, aruncata in alcool, fara orizonturi optimiste, jefuita de speranta. Pentru zamislirea acestei lumi, probabil ca si Curtea Constitutionala va confirma faptul ca nesimtirile speciale sunt legale.
