28 martie 2024
ActualitateMaturatorii orasului

Maturatorii orasului

Nici nu s-a mijit bine de ziua când ajung pe Bicaz, la containerul albastru, locul de adunare al maturatorilor din Sectorul 1. Domnul Vasile Popescu, controlor servicii publice, la Serviciul de Salubrizare din cadrul Directiei de Servicii Publice a Primariei Bacau, face prezenta: sunt toti 11 lucratori. Urmeaza instructajul si primele sarcini. Fiecare maturator are sectorul bine stabilit: strazi, trotuare, parcari, statii de autobuz, spatii verzi.

Nu-i cea mai curata munca din lume

Ii vedeti zilnic pe strazi, sunt usor de identificat, dupa vesta verde, cu dungi fluorescente, matura si tomberonul pe care il trag dupa ei. La aceeasi ora, in toate cele 12 sectoare de servicii publice de salubrizare din oras pleaca la lucru aproape 100 de muncitori. La suprafata repartizata, in sector ar mai trebui cel putin 10 oameni, insa angajarile sunt sistate. „Este sectorul cel mai greu, suntem la intrarea in oras, fiecare lucrator are o suprafata de 7000 de mp. Trag de ei cât pot, insa are si omul o limita”, spune Vasile Popescu .



Luminita Bârzoi are 37 de ani, lucreaza la servicii publice de noua ani. A fost frizerita, insa a fost data in somaj. In fiecare dimineata, la ora 4.00 suna ceasul: face naveta de la Bibiresti – Ungureni, impreuna cu sotul, Vasile Bârzoi. La ora 6.00 sunt la post. „Ne costa 300 de lei abonamentele, plus cele de pe local. Nu ne deconteaza nimic. Este o munca grea, insa trebuie sa o faca cineva si pe asta, chiar daca nu-i cea mai curata din lume. Cel mai tare ma supara ca multi oameni nu mai duc gunoiul la platforma, il arunca in strada, arunca orice, multi nici nu mai coboara, arunca de la etaj. Va dati seama ce gasim in strada? Nici nu va inchipuiti, mi-e si rusine sa va spun”, zice Luminita. Se duce acasa cu 870 de lei, inainte mai lua un spor de hrana de 200 de lei, le-a mai taiat 25 la suta, insa nu i-a mai primit inapoi, ca toti bugetarii.

„Nu-mi este rusine de munca mea, am cinci copii de crescut, am copii buni, insa ar face bine sa ne dea banii inapoi, este dreptul nostru, noi muncim aici, cu munca noastra se mândreste Primaria. Iarna este cel mai greu, mai ales pentru noi, femeile (peste 60 la suta din lucratori sunt femei- n.m.), spargem gheata, dam zapada, incarci-descarci, toata ziua uzi la picioare, frig“, ne mai spune Luminita Bârzoi. Lucratorii de la Salubrizare primesc un spor de 10 la suta, la nivelul salariului din 2009 (!), pentru toxicitate, cât si echipament de protectie si de munca (de iarna si vara), care se ridica la peste 100.000 de lei, anual.

Unul incarca, doi descarca

Fac, impreuna cu Vasile Popescu, o tura prin sector. Pe nematurate. Cunoaste toate ungherele, calca zilnic fiecare strada, stie unde trebuie sa intervina mai mult, sa disloce muncitorii de pe o strada pe alta. Curios, cea mai mare mizerie o gasesti pe strazile principale: hârtii, cutii, seminte, bucati de haine, plase cu gunoi, coji de pepene, ambalaje de toate culorile, ca sa nu mai vorbim de chistoace, mizerii umane si fecale de animale.

Câinii sunt o mare pacoste, dar nu numai cei fara stapân, ci si câinii de companie. Ii scot in strada, pe spatiile verzi, fac mizerie, nimeni nu respecta legea, care spune ca fiecare proprietar trebuie sa aiba punga si maturica. O alta pacoste sunt constructorii, care „uita” sa mai ridice, cu lunile, materialele, sa acopere santurile, cum este in spate la Bartolo sau in fata la Billa, dupa cum aveam sa vedem.

Pe str. Aviatori il gasim pe Vasile Apostol, care lucreaza de opt ani ca maturator. Si el face naveta de la Bibiresti. Era nervos ca niste cetateni au aruncat pe strada, dupa ce el a maturat, resturile de pe spatiile verzi din jurul blocului, in loc sa le duca la platforma. „Asa-i in fiecare zi. Oameni si oameni, eu nu de munca ma plâng, opt ore, uneori 10, muncim si noaptea, când este nevoie, insa parca-i la Iasi, unul incarca, doi descarca”, spune Vasile Apostol.

Românii sunt cei mai mari mâncatori de seminte11

Veterana este Anisoara Nastrut, lucreaza de 15 ani, dupa ce a incercat in comert. Are cel mai greu sector. Impreuna cu colegul ei, Marius Secara, raspunde de Republicii, de la Narcisa, pâna la Podul de Fier, pe o parte si pe alta a strazii, plus spatiile verzi. Dimineata fac intretinere, strâng hârtiile, golesc cosurile, matura, cara tot la containere, dupa amiaza, trec la retusuri.

„Asta-i meseria noastra, pe unde trecem trebuie sa aratam ca suntem gospodari, bine ar fi ca toti sa fim, sa tinem la oras, la curatenia lui. Dimineata gasim multe cosuri distruse, scoase din fundatie, arse, nu stiu ce au cu ele. Ce-i frumos, se distruge! Daca indraznesti sa le spui ceva, iti arunca in fata: pentru asta esti platita, matura si taci!”, spune Anisoara Nastrut. Si ei tac si merg mai departe. Tot ei imi spun ca românii sunt cei mai mari mâncatori de seminte, de la un capat la altul al orasului mormane de coji, mai ales in statiile de autobuz, in parcuri, in parcari.

Amprenta gunoiului

La sediul Directiei de Servicii Publice stam de vorba cu Daniel Rosu, sef Servicii Salubrizare, care lucra la o situatie pentru Consiliul Local. Sectia este finantata exclusiv din taxa de salubritate, salarii, materiale, dotari, investitii etc. Pentru curatatul mecanic au fost achizitionate trei maturatori stradale, doua mari si una mica, pentru trotuare, plus un IMAG, care a costat 1,2 milioane de lei, fiind in curs de achizitie o basculanta, cu lama si sararita, in valoare de peste 600.000 de lei. „Cetatenii trebuie sa stie pentru ce dau banii, insa uneori simti ca lucrezi ca Ion la popa. Facem o munca grea, nici nu ploua cu bani (s-a promis o marire a salariilor cu 12 la suta, insa nu s-a aprobat), nu multi au rezistat, aproape toti sunt navetisti, bacauanii nu se prea inghesuie la munca asta. Am mai nevoie de vreo 60 de oameni si de mai mult respect si sprijin din partea populatiei”, spune Daniel Rosu.

[wonderplugin_gallery id=”349″]

Sunt muncitori necalificati, cu ani in urma, pe timpul primarului Dumitru Sechelariu, erau 400, si orasul era luna, acum abia mai strângi 100. Matura dupa noi, dupa peste 150.000 de oameni, deszapezesc, cara gunoaiele la platforme, inghit praf ca minerii, sunt uneori, nemeritat, acoperiti de sudalme, dar cu cel mai cel mai firesc ton din lume, ne indeamna sa ne iubim orasul, asa cum o fac ei. Tacuti, ca niste umbre, cu o matura si un faraj, cu mici bucurii si mai multe griji, se scurg zilnic pe strazile orasului. Ei ne cunosc pe fiecare, dupa gunoiul pe care il lasam in strada, noi nu le acordam atentie: niste maturatori! O intrebare ar trebui sa ne-o punem: Ce-ar fi viata noastra fara ei?
Buna dimineata, Luminita! Buna ziua, Anisoara!

spot_img
spot_img
- Advertisement -

Ultimele știri