Între un conațional și un străin, majoritatea românilor ar alege străinul. Fie că e vorba de o funcție de răspundere, fie că este vorba de încredințarea unui secret sau de o misiune secretă, românul nu se încrede în român și, chiar dacă s-ar încrede, intervine principiul “capra vecinului”: „dacă tot nu mă pun pe mine șef, să nu-l pună nici pe colegul meu, așa că mai degrabă să fie Hans, John sau François”.
Problema nu este nouă; de sute de ani problema se repetă. Gheorghe Lazăr, când a încercat să înființeze prima școală în limba română, a întâmpinat împotrivirea boierilor români care considerau că doar în grecește se învață carte.
În zilele noastre, în ciuda dovezilor referitoare la tratarea României ca o colonie, românii continuă să fie dezbinați și convinși că antreprenorii străini trebuie întâmpinați cu covorul roșu și cu facilități fiscale în vreme ce pe cei români trebuie pus biciul.
Românii continuă să facă sluj în fața ambasadelor occidentale, luând spusele diplomaților drept literă de lege, fără să se întrebe care este interesul acestora. Corporațiile multinaționale, care-și exporta profitul pentru a plăti impozite cât mai mici în țara în care obțin câștiguri pe care în țările de origine doar le-ar visa, sunt considerate de neatins și vai de cei care ar îndrăzni numai să gândească faptul că ar mai trebui vizitate de ANAF! Ne întrebăm de ce nu sunt bani la buget și acceptăm, de fiecare dată, răspunsul că de vina e corupția.
Iar când se anchetează corupții, ce să vezi? Legea e încălcată numai de români, numai românii dau și iau șpagă, numai românii măsluiesc licitații; străinii, niciodată! Dar nu ne întrebăm cum de, la vânzări mult mai mari decât companiile românești, cele străine înregistrează profituri mult mai mici. Și, în vreme ce antreprenorii români sunt cocoșați de impozite, cei străini contribuie la buget cu niște firfirici. Atunci când, desigur, nu înregistrează an de an pierderi.
 | Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității" |
