28 martie 2024
ActualitateLucrari de mântuiala cu girul finantatorului

Lucrari de mântuiala cu girul finantatorului

Sunt prea multe sesizari din partea cetatenilor venite la redactie pentru a mai ocoli subiectul: modul cum lucreaza unele firme, câstigatoare a unor licitatii, la asfaltarea strazilor, modul cum se urmaresc aceste lucrari de catre beneficiar, receptia lor si repunerea acestora in sistemul de circulatie al orasului. De multi ani, de prea multi ani, este o adevarata harababura in acest sector, câstiga licitatii tot felul de firme care nu au mai executat asemenea lucrari, nu se pricep, nu au oamenii calificati, lucreaza in doru lelii, parca in dispretul cetateanului si al finantatorului.

Incep lucrarile de la un capat de strada, le lasa, merg la alta strada, blocheaza cai de acces zile bune, depoziteaza materialele pe trotuare, in mijlocul strazii. Sunt frecvente cazurile, pe multe strazi, când lucrarile de modernizare nu sunt corelate: schimba conducta de gaze, asfalteaza, vin apoi cei de la Canalizare sau Apa si se apuca de spart: au uitat ca in program erau trecute si aceste lucrari! Proiectantii nu cunosc configuratia strazilor, astfel constructorii sparg conducte pentru apa, taie cabluri electrice, din aceste motive, lucrarile treneaza, depasesc termenele de executie.

Un canal-minune, pe strada Milcov
Un canal-minune, pe strada Milcov

Adaug, la toate acestea, neseriozitatea unor firme, incapacitatea unora dintre ele de a finaliza o lucrare, in baza Caietului de sarcini asumat, nu au utilaje specifice unor asemenea lucrari, cele mai multe firme subcontracteaza lucrarile. Dar poate cea mai crunta problema este ceea ce ramâne dupa constructori, dupa receptia lucrarilor: gropi, canalizari neridicate, capacele de la aerisirile de gaze ramân cu mult sub nivelul proaspatului asfalt turnat. Aceasta lista ar putea continua, fiecare dintre noi ne-am intâlnit cu asemenea situatii pe strada unde locuim, pe cele pe care circulam zilnic. Sa pornim metodic.



Vecinul meu, constructorul

Aproape in fiecare zi, prietenul meu de ani buni, locuitor in acelasi cartier, om asezat, echilibrat (“toata viata am lucrat cu oamenii”), calm, de a carui logica si profesionalism (“40 de ani am lucrat in constructii, vreo 20 doar la strazi”) nu m-am indoit niciodata. Mai multe zile am discutat despre lucrarile care se executa in oras: “Am citit in ziar la voi despre situatia strazii Bancii. Are cetateanul dreptate, nimeni, nici primarul, nici viceprimarul, nu aveau voie sa o redea circulatiei, pâna nu erau finalizate toate lucrarile, asa scrie la lege, nu-ti impuiez acum capul cu legislatia, ai incredere in ceea ce-ti spun. Subiect incheiat. Nu stiu daca ai observat, eu am fost foarte atent cum a lucrat o firma, nu stiu cum ii zice, chiar vroiam sa-ti spun sa o dai la ziar, care a montat o conducta pentru gaze, pe Bancii, pe Neagoe Voda si aici, la noi.

A lucrat ca la carte, nu am vazut de mult asa ceva. Decopertau, sapau santul atât cât puteau ingropa teava in acea zi, pozau teava, acopereau, compactau, maturau, lasau strada curata, lucrau, daca era nevoie, pâna la 9 seara. Asa da! (Din informatiile mele, a lucrat o echipa de constructori de la E.ON). Uita-te acum la cei care repara trotuarele (nu stiu daca o sa si asfalteze strazile), s-au apucat pe o parte, au lasat, au trecut pe partea cealalta, au pus dalele in strada, nisipul la fel, nu mai ai pe unde circula. Dar cel mai tare ma deranjeaza cum vorbesc.

Vai de urechile copiilor si doamnelor! Strada asta nu a avut niciodata curba de nivel corespunzatoare (str. Logofat Tautu cu Slanicului), apa nu se scurge la canal, ramâne in strada. O sa urmaresc ce vor face anul acesta. Sa-ti mai spun una si te las. Au facut trotuarele, borduri, pavele, dar nu le-au mai terminat, guri de canal «sarite», nerezolvate, colturile nu sunt ajustate, finisate. Cine le mai face? Acum, pe Mioritei, la trecerile pentru pietoni, scot pavelele abia montate si le inlocuiesc cu unele speciale. De ce nu le-a pus de la inceput? S-a mai creat o nisa, sa mai câstige nu stiu ce firma niste bani. Si sa-ti mai spun una: tu ai vazut trotuare in unghi drept? Este o inventie a timpurilor moderne”, imi spune vecinul meu. Zilnic invat câte ceva, iar el se bucura sa ma aiba ca ucenic.

Strada Milcov – oglinda incompetentei

S-a scris si se va mai scrie despre strada Milcov. De doi ani, bacauanii, cei aflati in tranzit, suporta cu stoicism, cu pretul distrugerii masinilor, cu pretul timpului pierdut in trafic, din cauza unor oameni iresponsabili, fie ei constructori sau beneficiari. Lucrarile au inceput anul trecut, prin primavara, dupa ce au intervenit de la un capat la altul cu buldozerele, cu utilajele de sapat santuri, au decopertat, s-a trecut la montarea conductelor, dupa care constructorul a dat bir cu fugitii. Nu discutam acum motivele, ele au fost prezentate, pe larg, in ziarul nostru. Acum, primarul spune de vreo trei luni ca lucrarile vor fi reluate.

Strada Milcov si zonele adiacente, un etern santier
Strada Milcov si zonele adiacente, un etern santier

Când? Nu se stie, oricum o premiera tot s-a inregistrat: au fost trasate (cu vopsea galbena) marcajele pentru pietoni. Este cea mai mare bataie de joc care s-a inregistrat vreodata pe strazile din Bacau: centura orasului, extrem de aglomerata, este, dupa un an si jumatate, nefunctionala, prezinta un grad sporit de pericol pentru masini si pietoni, dar si cu grave consecinte asupra sigurantei circulatiei, a integritatii vehiculelor. O parte din lucrarile executate au fost distruse: trotuare, capete de alei etc. A platit cineva? A fost un contract, cu obligatii de ambele parti, cu termene, sanctiuni. Deoarece musca a zburat de pe o caciula pe alta, vina este a noastra, ca locuim in acest oras. Milcov nu se va finaliza nici in 2015!

„Stefan cel Mare” n-a fost departe de Milcov!

Au inceput, dupa anunturi si planificari repetate, lucrarile de modernizare a strazii “Stefan cel Mare”, o alta artera importanta de afluire a circulatiei din si inspre oras. Nu cunosc proiectul, insa ce se petrece acolo intrece orice inchipuire. Este o boala la noi de a incepe lucrarile din toate partile odata, si pe stânga si pe dreapta, un constructor sapa, unul acopera, altul vine dupa ei si pozeaza cabluri, altii conducte de apa, imediat vin cei cu trotuarele, fara sa se coreleze, fara a sti unul de celalalt. Un haos, spune vecinul meu, creat de niste oameni, condusi de manageri fara experienta, fara carte, fara simtul raspunderii, la care se adauga lipsa coordonarii, a unui antreperenor general, dar si a institutiei dirigintelui de santier. Dirigintele de santier era spaima constructorilor.

“Domnule, spune prietenul meu, pe care l-am luat cu mine pe santier, aici este balamuc, nu santier. Ce este mai important in aceasta lucrare? Strada este pe primul plan, siguranta pietonilor, toate celelelalte lucrari trebuiau subordonate lucrarii principale, pentru a fi redata circulatiei. Punct. Nu te repezi cu toate utilajele odata, nu strici toata strada, pentru a vedea, cred, primarul, beneficiarul ca tu lucrezi. Pe cât posibil lucrarile se executa pe o latura, dupa care treci pe partea cealalta. Vai de capul lor! O sa vezi ca dupa ce termina, o iau de la capat, mai uita unul un cablu, o conducta”, este de parere consilierul meu.

Urmele unor lucrari, lânga Piata Centrala
Urmele unor lucrari, lânga Piata Centrala

Intre timp, lucrarile pe Stefan cel Mare s-au mai adunat. Când va fi gata? Nimeni nu stie, oricum, nu in termenul stabilit, asta e clar. S-a turnat asfaltul, insa mai este mult de lucru, apa, canalizare, finisari. Alimentam in continuare populatia cu promisiuni. Apropo, unde este montat panoul de identificare a lucrarii, asa cum scrie la lege?, sa vada cetateanul cât mai are de suportat nebunia creata. Am parcurs strada (cu doua saptamâni in urma) de la un capat la altul: un muncitor ici, doi dincolo, trei utilaje aflate in stand-bay. Sa folosesc si eu expresia devenita clasica: “Daca as fi eu primar”, zic, daca as fi eu primar, mi-as muta “biroul” de la “biblioteca” pe strada “Stefan cel Mare”, sa le arat eu ce inseamna o lucrare platita din banii populatiei, europeni, ce inseamna respectarea unui caiet de sarcini, ce inseamna calitate, termene etc. Dar nu sunt!, imi spune constructorul veteran.

Proiect european ratat

A inceput tot in primavara, sau ar fi trebuit sa inceapa, lucrarile la Proiectul de modernizare a spatiilor verzi dintre blocuri, a aleilor, trotuarelor, plantarea de copaci ornamentali, ce mai, o minunatie de proiect: in sfârsit, ziceau cetatenii (nu chiar toti), va fi si la noi ca in filme! Nu s-a facut aproape nimic. Din contra, s-a distrus si ce era frumos. Au venit cu buldozerul, au incercat sa scoata copacii, radacinile, au taiat pomii frunctiferi (o minunatie de visini, ciresi, nuci etc.), dupa care si-au intrat in rol “cetatenii care iubesc acest oras“ : adunari, proteste, alungarea muncitorilor, interventii in CL.

Toate lucrarile au fost sistate, spatiile au ramas ca dupa inundatii. Apelez, din nou, la intelepciunea constructorului pensionar, satul, imi spune, sa constate aceeasi si aceeasi bataie de joc, incompetenta, lipsa de dialog si comunicare a autoritatilor cu cetatenii.

 Strada Mioritei
Strada Mioritei

“Aici era simplu, simplu de tot, daca se urmau pasii necesari si obligatorii, pentru reusita unui asemenea proiect. Nu cu o hârtie lipita in geam schimbi mentalitati, obiceiuri, cutume. Cei din administratia locala nu stiu nimic despre psihologia cetateanului venit in oras de la tara, acum 40-50 de ani. Ei au venit cu bunul lor simt, cu spirit gospodaresc, dar si cu simtul proprietatii inradacinat in cultura lui. Cum sa vii acum si, fara sa-i explici, sa-l convingi de bunele tale intentii, si sa-i tai copacul de la geam, sa-i strici straturile cu flori, spatiul pe care el l-a ingrijit ani si ani. Tot ce este in jurul blocului, ii apartine, dincolo de lege, de traiul in comun, de directivele europene si proiecte finantate cu bani de la UE.

Domnule, un “cineva”, nu stiu cine, dar un cineva care se pricepe, cu o oarecare autoritate, trebuia sa vina pe fiecare strada, sa vorbeasca cu cetatenii, sa vina cu proiectul, il asternea pe jos si le spuneau: asa va arata spatiul verde, strada, asa va arata cartierul! Sunt sigur ca nimeni nu s-ar fi opus. Ei intâi au bagat buldozerul si, fortati de atitudinea oamenilor, s-au apucat, la miting, sa le explice ce-i cu “spatiul verde european”. Prea târziu. Acum se mai cârpeste ce se mai poate, proiectul este ratat”, isi incheie domnul Mardare lectia de administratie si bune practici in constructii.

CONSTRUCTORUL

Am scris cu litere mari substantivul din titlu, la rugamintea interlocutorului meu. “Cu ani in urma, inainte de 1990, dar si dupa, inca câtiva ani, constructorii erau la mare cinste. Stiti, si tinerii trebuie sa stie, tot ce s-a construit in tara asta, poarta semnatura celor care, generic, erau denumiti CONSTRUCTORI, fie ca ridicau blocuri, fabrici, scoli, construiau strazi, poduri, cai ferate etc. Erau meseriasi, cum le spuneam noi.

Erau patru-cinci intreprinderi mari de constructii civile, la care se adaugau alte câteva de constructii speciale, cu sefi de santiere, de brigazi, de echipe, cu directori deveniti celebri prin lucrarile lasate in urma lor. In fiecare intreprindere auzeai de brigada lui X, echipa lui Y, dar si de meseriasi carora nu le treceai pe dinainte.

Arta iesea din mâinile lor. De sus si pâna jos era militarie, ordine si disciplina. Mai are timp cineva acum sa se uite in urma? Tot ce vezi sau nu mai vezi, ca multe s-au darâmat, este mâna, tehnica, indemânarea, experienta, munca, acelor oameni. Dulgheri, structuristi, betonisti, zidari, instalatori, faiantari (meserie de boier), mozaicari, electricieni, sapatori de fundatii (era meseria dracului, dar fara o fundatie ca la carte, nu statea blocul in picioare) etc., au ridicat orase intregi, cu tot confortul, asa cum era atunci.

Nu venea nimeni din alte judete sa ne faca noua strazi sau locuinte, noi ne duceam la Bucuresti, la Suceava, in URSS, Africa, Asia, in Germania, Irak. Eram cautati. Nu stiu dupa ce criterii se aleg acum societatile de constructii, insa eu nu as da drumul unui constructor pe strada, la o cladire, pâna nu-i vad «inventarul» uman, material, pâna nu-i aflu notorietatea, lista de lucrari executate, intru pe internet si caut eventuale reclamatii, vorbesc cu alti beneficiari.

Eu dau bani, eu pun conditii, nu ma intereseaza legi, ordonante, fac intâmpinari, cer dispense, derogari, daca sunt responsabil de orasul meu, de bani si de calitatea lucrarilor. E simplu si usor sa spui ca X a câstigat licitatia, ca a oferit cel mai bun pret. Eu am nevoie de cea mai buna lucrare, sa ma pomeneasca lumea, sa ramâna scris ca X strada sau alta lucrare s-au facut pe timpul cât am fost eu primar. Tremura toti de frica, in loc sa se bata cu inertia, cu suficienta, cu birocratia, cu legile proaste. Insa, se pare ca multora le convine aceasta situatie, altfel ar trebui sa-i vad zilnic la usa Guvernului, pentru a cere modificarea legii. Sa vad un miting al primarilor. Cam asta-i, ziaristule!”
Cam asta-i, domnule primar!

Foto 1 –

Foto 2 –

Foto 3 – Un canal-minune, pe strada Milcov

Foto 4 – Urmele unor lucrari, lânga Piata Centrala

Foto 5 – Strada Milcov si zonele adiacente, un etern santier

Foto 6 – Strada Mioritei

spot_img
spot_img
- Advertisement -

Ultimele știri