In fiecare an e acelasi lucru: autoritatile anunta cod galben sau portocaliu si sfatuiesc lumea sa ramâna acasa, ca sa nu ramâna blocati in nameti. Unii asculta. Altii, nu. Si asa ne trezim in fiecare an, in fiecare iarna, cu o gasca de sinistrati in “infernul alb”, cu reporterite cu gura cât o sura racnind ca “autoritatile au fosr iar luate pe nepregatite” si cu zeci de mii de telespectatori clatinând din cap si injurând guvernul, primarul si pe cine se mai nimereste.
“Numai la noi se poate intâmpla” – spun cetatenii inzapeziti ferm convinsi ca prefectul, premierul sau presedintele CJ trebuie sa vie de indata la fata locului si sa dea la lopata ca sa-i scoata masina din sant.
Dar viata bate filmul si, in realitate, situatii de genul asta – cu drumuri blocate in miezul iernii – se intâmpla in toata lumea. Diferenta este ca in lumea civilizata, in momentul in care autoritatile anunta ca vine vijelia, toata lumea trage frumos pe dreapta si asteapta sa se termine vijelia. E si logic intr-un fel: câta vreme bate vântul, orice operatiune de deszapezire a drumurilor este o munca de Sisif si un consum inutil de carburant.
Românii, insa, au alte conceptii: “Ce ger, ce viscol, domnule?! Noi vrem sa mergem cu masina si vrem acum, sa vina plugul, sa vina freza, nu ne intereseaza de unde, ca doar platim impozite si din banii nostri isi iau salariile nemernicii aia”!
Din pacate, conceptiile astea nu o sa fie schimbate prea devreme. Si din acest motiv, societatea româneasca se invârte in cerc de ani de zile, incapabila sa evolueze. Românul nu respecta nici o regula si nu pentru ca nu ar putea, dar nu vrea. Ca el e mai cu mot. E diferit de altii. Si vrea ca lumea sa observe asta.
