29 martie 2024
ActualitateIazul de la Bibiresti

Iazul de la Bibiresti

Se face doisprezece si nu prea vrea sa traga. Apa e rece in iazul de la Bibiresti. O fi si bietul peste amortit dupa atâta frig. De dimineata am scos doar câteva rosioare, la undita. Prima captura din an. Vântul s-a intetit continuu dinspre Nord. Colegul de stand, Florin Craciun, la zece metri de mine in aval, asteapta rabdator. A aruncat lansetele si priveste. Un paianjen s-a apucat de treaba, cazut pe una dintre ele. I-oi fi retezat eu firul de sustinere, sfichiuindu-l cu batul scurt si montura pentru beldita. Stam pe malul stâng, sub salcii, cu soarele in spate. Pe digul din placi, doi pescari imbracati cu veste rosii, par sa aiba activitate. Cum de jumatate de ora pluta nu se mai scufunda, ceva imi da ghes sa le fac o vizita.

1. panorama iaz Bibiresti copy

Digul



„Eu ma trezasc de dimineata si-mi bag scobitori in pleoape si el acuma sta de-si bea cafeaua. Pâi nu-l arunc de nu sâ vede… pe gratar.”  Am intrat in vorba, asa cum intra pescarii, dupa un simplu „buna dimineata” si inevitabilul „cum trage?” Tata si fiu, mulineaza de zor. El sa tot aiba in jur de saizeci, iar baiatul, sub treizeci de ani. Pescuiesc pe placi, inca de la mijirea zorilor. Aveam sa aflu ca locuiesc in Piatra Neamt si vin pentru prima data la Bibiresti… anul acesta. Doi carasi dolofani, mustind a icre, se zbat in juvelnic. Le bate vântul din fata, spargând valurile in stropi, ca niste ace. Echipati bine, nu par deloc afectati de umezeala. Vorbesc intr-o moldoveneasca domoala, calda la auz. „Nu ma plâng de experienta, am destui ani de pescuit, da’ n-am ajuns sa spun: «bai frate, tatâ lumea a prins, numai eu am fost destept». N-am ramas fara lanseta fugita de pe mal. Da’ asta nu inseamna câ peste mare n-am prins… la viata mea.” Fiecare pescar are in palmares o captura, dar si o poveste imbunatatita, odata cu trecerea timpului. „Anul trecut, am luat doi intr-o zi. Cu zero paispe pe linie si zero doispe la forfac. Un crap de sase si unul de opt kile. Dupa douazeci de minute, la ultimul, am zâs ca-i dau drumul. Ma durea mâna de-acuma. M-a mai chinuit vreo zece minute pâna l-am adus la mal. Era crap din ala lunguiet… uite-asa! Da, da! Cten. Dupa ce l-am prins pe ala de opt, a trebuit sâ dau jos douazeci de metri de nailon din linie, câ uite-asa se facuse… spira!” Si-mi arata o montura – cu arc ruginit si struna incâlcita – agatata mai devreme de pe fundul iazului. „De-aici de pe dig, anul trecut am luat douazeci de kile de rosioara, in doi oameni. Da’ erau mari, unele cât platica.” Aflu ca-l cheama Adrian, asa l-a strigat baiatul, si ca amândoi cunosc bine iazurile din Bacau. Vântul se mai domoleste. Nu mai lungesc vorba si le urez sanatate. Strabat inapoi digul, trecând peste stavilar. Canalul de deversare este uscat. Florin nu a stat degeaba. A trecut si el pe undita. Se vede. Lansetele au ramas insa neclintite. Dupa vreo ora, vine Adrian la noi. Sa vada ce-am prins. Ne aduce si o mostra de momeala, pe care a-ncercat-o la babusca.

Viermus de mamaliga

3. Viermusii lui Adrian

Este un fel de mamaliga, ca nu-i mamaliga. „Asta-i batuta cu melesteul olandez. Ca o bucata de spagheta gaurita, cât un taietel. Daca-i bagi cârligul… si-l fortezi oleaca, se desface intr-o forma, asa ca de nimfa. Dar nu prea sta-n cârlig. Am prins cu ea un bibanel. Avea burta mai mare ca el. I-o pacoste. Mânânca icrele la altii. Mi-am zâs: «lasa-l ma, câ-i Vinerea Mare, de ce sâ posteasca si el?». I-am dat drumul.” Suntem singurii pescari de pe balta. Paznicul ne-a taxat cu treizeci de lei de persoana. Il cheama Constantin Manciu, nascut in Bibiresti, in saptezeci, când lacul deja exista. Lucreaza aici de câtiva ani buni si a vazut si a auzit multe. „Este peste: salau, fitofag, somn – in toamna s-a scos unul de optzeci de kilograme, beldita, rosioara, cten, novac. S-a populat si in toamna, cu fitofag, caras si novac. Cel mai mult se prinde caras si salau. Apa-i curata… sunt si raci.” Am mai aflat ca se poate veni si cu corturile, de stat peste noapte, dar amplasarea lor se face numai in anumite locuri.

Amplasament

Lacul Bibiresti are o suprafata de saizeci de hectare si se afla la distanta de douazeci si unu de kilometri de Bacau. Din Serbanesti, se merge pe directia Vaslui. De la traversarea podului peste Siret, dupa opt sute de metri, se face la dreapta, spre Buhoci. Din centrul Buhociului facem stânga, urmând drumul cu prioritate, catre Bibiresti – Horgesti. Iazul este la intrarea in sat, imediat dupa curba. Drumul este bun pâna in incinta fermei piscicole, accesul cu masina fiind posibil pe ambele maluri. Intrarea pe malul stâng se face urmând, dupa inca o suta de metri, soseaua ce duce la Ungureni. Inainte de a intra in padure, virati imediat stânga, pe un drumeag nemarcat cu vreun indicator. Accesul este mai dificil, mai ales când ploua, si nu se poate inainta mult pe marginea lacului. Cantitatea de peste ce poate fi retinuta este de cinci kilograme.

La final

Bilantul, dupa cinci ore de pescuit, adunând pestele intr-un singur juvelnic, a fost acceptabil. Tinând cont si de vreme. Am numarat: sase carasi, douazeci si sapte de rosioare si babusti, cinci ghiborti, nicio beldita. Asta la varga. Paianjenul a avut timp sa-si teasa linistit plasa pe lanseta. Nu s-a prins decât un singur rac, eliberat si el… sa mai creasca.

spot_img
spot_img
- Advertisement -

Ultimele știri