Inainte de 1989, statul comunist a investit milioane de dolari in plantatiile silvice antierozionale (perdele de protectie), in tot judetul fiind infiintate peste 10.000 de hectare de astfel de suprafete. In prezent, au mai ramas exact 3.914 hectare de perdele de protectie.
Din pacate, de importanta si rolul lor (mai ales in zonele unde se produc frecvent torenti, pe pante abrupte si inguste, eroziunea fiind la cote maxime) doar specialistii in imbunatatiri funciare mai tin seama.
De altfel, ei sunt singurii care au mai ramas pe baricade sa se lupte cu grupurile de infractori care taie copacii din aceste zone impadurite.
„Aceste perdele de protectie s-au facut pe zonele cele mai «nenorocite» din judet, pe râpe, pe ravene etc, unde apa provenita din ploi facea ravagii. Cum e bazinul hidrografic Dobrotfor, ingust si cu pante extrem de abrupte.
Este cel mai energic pârâu, din punctul de vedere al eroziunii. Ei bine, acest bazin hidrografic a fost amenajat, in anii ’73 – ’74, investindu-se atâtia bani, incât s-a considerat ca eroziunea a fost stopata acolo”, explica George Ifrim, seful Agentiei Nationale de Imbunatatiri Funciare (ANIF) Bacau.
Din pacate, dupa 1989, localnicii din toate zonele unde au existat plantatii silvice antierozionale au inceput sa le taie pâna la ras pentru a folosi lemnul in gospodarii sau la incalzit.
Comuna Stanisesti este „nucleul” de hoti de lemn din plantatiile silvice antierozionale, unde nici autoritatile nu par sa faca ceva in aceasta problema.
Se fura la fel de mult si in zonele Motoseni si Podu Turcului, precum si in legendara Vale a Muntelui. Sunt voci care sustin ca s-au facut „transporturi organizate” care duceau lemnul in zona de sud a Moldovei, in judetele Galati si Braila, unde nu prea exista lemn, in scopul de a fi vândut localnicilor pentru incalzit.
Din pacate, afacerea a luat proportii de neimaginat, niciun responsabil neimplicându-se in stoparea dezastrului, fie ca e padurar, primar sau alta autoritate.
De altfel, hotii de lemn fura in grupuri organizate, in special pe timp de noapte, in ciuda filtrelor organizate de politisti si jandarmi in scopul descurajarii infractorilor.
Partea proasta e ca nici actiunile politistilor nu dau rezultate, nici macar amenzile contraventionale nemaiputând sa opreasca tavalugul hotilor de lemn.
De cele mai multe ori, sanctiunile sunt contestate in instanta care le anuleaza. Nici macar firmele de paza, contractate in anii trecuti, de conducerea de la Bucuresti a ANIF, nu au putut stopa acest fenomen.
Totul se petrece pe fondul reorganizarii repetate a ANIF, in urma careia schema de personal a fost serios „subtiata”, astfel incât nu mai exista cine sa faca paza acestor locuri.
„Furturile astea s-au facut pe alese, cum s-ar zice. Adica, hotul nu taie orice, ci copacul care e mai falnic, exact care ii trebuie lui. Marea majoritate a copacilor sunt din specia salcâm, acesta fiind cel mai folosit la combaterea eroziunii, intrucât dispune de un sistem de radacini foarte dezvoltat si, deci, inteleneste bine terenul.
Dar s-au furat si arini, plopi, salcii, si mai putin stejari, fagi si carpeni”, a mai declarat ing. George Ifrim. Prin urmare, numai in ultimii 10 ani, circa 300 de hectare de plantatii silvice antierozionale au disparut, pagubele oficiale, inregistrate de ANIF Bacau fiind calculate la peste 512.000 de lei. In realitate, insa, paguba totala se dubleaza.
Ce inseamna disparitia acestor perdele?
Riscurile distrugerii acestor perdele de protectie sunt imense, existând pericolul ca, urmare a eroziunii solului in adâncime si a alunecarilor de teren, sa dispara comunitati intregi. Cel mai bine se vad efectele distrugerii acestor zone forestiere iarna, când o buna parte din judet cade prada viscolului si nametilor, dar mai ales in sezonul ploios, când, periodic, cursurile de apa umflate de ploi provoaca distrugeri insemnate.
 | Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității" |
