– gospodarii din satul Dienet, comuna Pincesti, sunt renumiti in Bacau pentru legumele lor – aproape ca nu este familie care sa nu cultive in gradinile imense ardei, rosii, vinete, gogosari sau castraveti – pentru cei mai multi, cultivarea legumelor a devenit o afacere de familie
Nu de putine ori, am auzit despre satul Dienet ca este asociat cu patria legumelor. Ca sa ma conving ca asa este, am dat o fuga pâna in comuna Pincesti ca sa-i vad pe oameni la treaba, in plin sezon. Zis si facut.
Am luat drumul Racaciuni-ului, iar de pe E 85 am virat stânga spre Dienet, asa cum ma indruma indicatorul de pe marginea drumului. Primul impact nu a fost cel asteptat. Drumul marginit de-o parte si de alta de case modeste era pustiu desi ceasul arata ora 9.30. In zare se vedeau câteva sere, insa, tabloul care se intindea in fata mea, tot nu-mi intrecea asteptarile.
Cum pe câmp se intrezareau pe alocuri oameni care culegeau roadele pamântului, am ales sa-i urmez, pe niste drumuri valurite de rotile mari ale tractoarelor. Abia când am trecut de primul rând de case, in fata, mi s-a aratat deodata adevarata patrie a legumelor. Sere acoperite, solarii descoperite, parcele intinse pe care cresc in aer liber ardei gras, ardei capia, gogosari, ardei iuti, vinete, varza, castraveti si tot felul de plante aromatice folosite in bucataria româneasca.
Pe legumicultori nu-i gasesti acasa
Drumul agricol accidentat nu mai permite inaintarea cu masina si las autoturismul intr-un loc sigur. Cum cobor din masina, praful de pe drum imi invaluie incaltarile. Privirea mi se opreste in zare asupra unei femei, indoita de spate, care culege de zor ardei capia.
Din când in când, isi arunca privirea spre casele din spatele ei, in asteptarea cuiva. Ma indrept spre ea, pasind atent pe lânga rândurile de varza, vinete si ardei, separate de câteva tufe de cimbru si busuioc. Plantele aromatice m-au dus imediat cu gândul la un bors cu fasole si mult cimbru.
N-am putut sa nu observ ca intreaga parcela era irigata, cu un sistem pe baza de picurator, la radacina fiecarei plante. Când am realizat câta munca este in spatele legumelor pe care le gasim pe taraba, i-am inteles pe comercianti de ce practica uneori preturi piperate. La vederea mea, femeia se indreapta greu de spate pentru a raspunde la binete. Schimbam câteva vorbe, iar dialogul se leaga frumos. Elena Sandu imi spune ca este necajita pentru ca i se ofilesc ardeii si gogosarii.
„Nu-mi explic care ar fi cauza de se topesc plantele. Vorba aia, apa au, plivite sunt, soare este, prasite sunt. Si anul trecut am patit la fel pe o portiune, de-am pierdut legume frumoase. Sa stiti ca si agricultura este o loterie. Mai si câstigi, dar mai si pierzi. De fiecare data o luam de la capat pentru ca asta facem de-o viata intreaga. Aici ne-am nascut, aici am crescut ajutându-ne parintii la munca câmpului. Primavara, de cum se duce zapada de pe câmp, tot avem treaba pâna la primul inghet. Ne mai cearta copiii ca n-avem grija de batrânetile noastre si cred ca incet, incet le vom preda stafeta”, declara Elena Sandu.
In timp ce vorbeam despre agricultura si despre viata, apare si Toader Sandu, sotul Elenei. Fusese acasa sa duca doi saci cu ardei. Marfa urma sa fie vânduta la piata, de doi dintre cei cinci copii ai familiei.
„Aici ne gasiti, pe câmp, cât e ziua de lunga. Mereu este câte ceva de facut. Ba de cules, ba de prasit, ba de verificat instalatiile de udat pentru ca se infunda din când in când. Avem noroc ca am mostenit instalatiile de irigat de la CAP si ne vine apa in cadere. Si nu e mare lucru! Altfel, nu cred ca merita sa investesti timp, munca, ani din viata pentru legume. Chiar daca muncim zi-lumina, ne declaram multumiti in final”, declara Toader Sandu.
Ii intreb daca nu au probleme cu hotii si imi raspund amândoi cu zâmbetul pe buze ca hotilor nu le trebuie ardeii lor, iar cei care aveau astfel de indeletniciri au plecat. In Dienet, toata lumea munceste si fiecare are legume.
