Imaginea idilica a taranului român a fost inlocuita, recent, in imaginarul colectiv, cu cea a unui betiv ordinar, care refuza sa munceasca si asteapta ziua in care copiii primesc alocatia si el ajutorul social ca sa se poata imbata la crasma din sat.
Aceasta imagine a fost promovata insistent in ultimii ani din motive ideologice; dreapta libertariana dorea un argument pentru micsorarea ajutoarelor sociale acordate de stat si a facut din taranul betiv si puturos stindardul luptei sale impotriva alocarii de fonduri publice pentru cheltuieli sociale.
Imaginea este un fals. Nu zic ca nu exista astfel de specimene; insa, sa ne lamurim: in toata tara româneasca exista doar 240.600 de beneficiari ai venitului minim garantat (VMG)! Atât la sat cât si la oras. Daca jumatate din populatia tarii traieste in mediul rural, numarul celor care primesc VMG este infim pe lânga restul locuitorilor! Si ce ajutor! Valoarea VMG este undeva la nivelul de 150 de lei, practic o suma din care nu se poate intretine nici macar o singura persoana.
Ceea ce-i nemultumeste, insa, profund atât pe politicienii de dreapta cât si pe intelectualii libertarieni este refuzul populatiei rurale de a accepta sa munceasca pe gratis. La oras, muncitorul nu are de ales: ori munceste pe salariul minim, ori moare de foame. La tara, insa, situatia este alta: taranul are un minim de acces la alimente. Are o mica gradina din care se poate hrani. Cine doreste sa-l angajeze trebuie sa ofere o suma mai mare decât salariul minim. Pentru ca, in cazul de fata, taranul are avantajul in negociere.
Au fost cazuri in care antreprenori se plângeau ca au investit in zona rurala si taranii erau prea puturosi ca sa munceasca. S-a dovedit in toate aceste cazuri ca salariile oferite erau extrem de mici si platite cu intârziere plus programul de lucru era zi-lumina.
Faptul ca taranii au cerut bani mai multi nu inseamna decât ca stiu sa aprecieze munca. Ne-am invatat, in ultima perioada, ca salariul e ala pe care-l ofera patronul si ni se pare anormal sa existe o negociere, ca piata e cea care stabileste nivelul.
Asa ca pe cei care se revolta atunci când taranii strâmba din nas când aud oferta financiara a unei firme, ii sfatuiesc sa se revolte atunci când vad salariul de mizerie oferit de patroni.
