Dacă tot suntem sufocați de «fake news», de ce nu am avea și un «fake war»? Atacul coaliției americano-franco-britanice asupra Siriei a fost un fâs de răsunet. Evident, pornit de la premise false, că doar suntem în epoca «post-adevăr».
De ce spun că e un «război fals»? Sau, cel puțin, de ce atacul de sâmbătă dimineață este un «fake» îngrozitor care ar trebui să ne facă să ne punem întrebări dacă nu am fi orbiți (mă rog, doar unii) de spectacol?
În primul rând, după ce rușii au amenințat cu represalii, niciuna dintre rachetele coaliției nu s-a apropiat de zonele apărate de sistemele anti-aeriene rusești care le protejează bazele militare. Avioanele britanice decolate din Cipru s-au dus sute de kilometri în Mediterana, în partea opusă Siriei, pentru a trage rachetele din afara razei de acțiune a bateriilor S400 rusești.
În al doilea rând, țintele rachetelor au fost formate din obiective care fuseseră evacuate cu zile înainte, se spune, datorită informărilor venite de la ruși. Au fost trase 113 rachete și o mare parte au fost interceptate de apărarea anti-aeriană siriană, care a folosit, în principal, ori sistemele vechi de tip Buk, ori noile sisteme Panțîr, primite de la ruși.
Bazele navale și aeriene siriene nu au fost atinse de rachete. Americanii au raportat o mare victorie, Trump se declară mulțumit, onoarea a fost salvată și nu a costat decât vreo 200 de milioane de dolari, la cât se ridică valoarea rachetelor consumate de coaliție.
Totuși, un război serios începe altfel. Când a bombardat Jugoslavia, NATO a avut grijă să distrugă, întâi, apărarea anti-aeriană și să țină la sol aviația militară.
Abia apoi au venit valurile de avioane de bombardament care au pisat infrastructura țării.
În cazul de sâmbătă, nici vorbă ca vreun avion să se apropie măcar de spațiul aerian sirian iar apărarea anti-aeriană a fost lăsată să-și facă treaba fără să fie deranjată.
Pare că principala preocupare a lui Donald Trump a fost să creeze un spectacol de artificii pentru publicul din SUA, căruia să-i demonstreze cât de hotărât este el când e vorba să dea cu pumnul.
Dincolo de acest show, rămân câteva lucruri care ne dau de gândit.
În primul rând, în politica mondială nu mai contează faptele; acestea pot fi inventate, manipulate, regizate pentru a se potrivi intereselor celor puternici.
Americanii au decis să atace Siria fără să mai aștepte verdictul specialiștilor de la Organizația pentru Interzicerea Armelor Chimice care tocmai aterizaseră la Damasc.
În al doilea rând, rămâne valabilă ideea că dacă ai ceva probleme electorale pe acasă, soluția cea mai potrivită este să pornești un război.
Iar ultima idee e mai tragică: i se poate întâmpla oricui.
