Nu mai departe de ieri, un prieten, hâtru in zilele de sarbatoare, când isi face timp pentru sinistre glumite, ma intreba daca am vazut deja schimbarile pozitive din oras, la numai o saptamâna de la liberele si tacutele alegeri.
Ai vazut – zice – parca oamenii sunt mai voiosi, exuberanta tinerilor nu mai incape pe strazi, maturii au ridicat capul din pamânt, iar vârstnicii, majoritari prin piete si parcuri, depozitari ai promisiunilor daruite cu nonsalanta de candidatii la fotoliul ramas liber de la primarie, au uitat de punctul de pensie si au dat fuguta sa se inscrie pentru un bilet la Govora.
Nu-i asa ca este frumos? Alegerile astea au mai animat orasul, necazul a fost dat uitarii si i-a luat locul speranta. La fiecare patru-cinci ani, parca si natura o ia razna, ajutata de inimosii lucratori de la Spatii verzi, si ei mai veseli dupa Marea Schimbare. De ce cu majuscule? Deoarece a devenit substantiv propriu prin continut si extinderea plajei de folosinta.
Nu am auzit, nu am citit, in ultima luna (mereu aceeasi luna iunie (!), decât despre Schimbare: Sa schimbam clasa politica, modul de administrare a unei localitati, ba unii au riscat pe schimbarea mentalitatii, a cursurilor unor râuri, a culorii coruptilor etc.
I-am spus prietenului meu ca am pastrat in redactie toate programele electorale ale candidatilor, scrise si inregistrate, am arhivat in memoria calculatorului fiecare cuvintel care facea referire la fericire, bunastare, prosperitate, schimbare, promise ca vor prinde substanta de mâine, de luna viitoare, de la anul…, asta deoarece nu ma mai bazez pe buna mea tinere de minte. Si chiar nu vreau sa mai uit, iar daca se intâmpla, promit sa bat mai des strazile orasului, printre bacauanii despre care mi-a vorbit prietenul meu ca nu mai incap de fericire, dupa ce s-au lasat “vaccinati” cu apa chioara. Nu-mi permit sa dau sfaturi, insa mereu este nevoie de circumspectie, de indoiala, atunci când stam de vorba cu politicieni, mai versati sau virgini, deoarece ne-am fript prea des, ca sa nu suflam si in iaurt.
