Despre violență

O profesoară ajunsă celebră pe reţelele sociale în urma unei controverse absolut penibile a ieşit în spaţiul public cu propunerea de retragere a unor opere literare studiate de elevi pe motiv că ar conţine elemente de violenţă.

Ideea nu este singulară, şi în alte ţări se pune problema ca elevii să fie protejaţi de marii clasici ai literaturii deoarece în operele acestora se apelează la limbaj violent, rasist, xenofob, violenţă sexuală şi fizică, şi aşa mai departe.

La Cambridge, textele lui Shakespeare au primit câte un fluturaş care avertizează studenţii că pot fi afectaţi de limbajul violent şi de violenţa sexuală din piesele de teatru, într-un departament din SUA, elevilor li s-a interzis să mai studieze „Să ucizi o pasăre cântătoare”, un roman care pledează pentru toleranţă rasială, pe motivul că foloseşte expresii rasiste.

Lista poate continua cu nenumărate exemple de azi şi de ieri, cu nenumăraţi lideri de opinie care ne învaţă că violenţa din literatură este periculoasă şi care doresc să controleze ceea ce citesc copiii pentru a-i feri de proastele influenţe. Totuşi, e destul de ciudat să vezi că există o preocupare pentru a filtra literatura dar nimeni nu se preocupă de muzica, filmele, jocurile copiilor.

Ca până să găsească un elev scena violului din „Răscoala” lui Rebreanu, găseşte suficientă violenţă sexuală la televizor, pe Internet, în muzica pe care o ascultă. Asta, una la mână.

A doua mare problemă este că literatura nu poate fi despărţită de violenţă; fie că este vorba de un roman clasic, fie de un roman realist, cărţile se inspiră întotdeauna din societate. Ce ar fi muşchetarii lui Dumas fără duelurile cu spada? Ce s-ar alege din „Pe frontul de vest nimic nou” fără violenţa absurdă şi inutilă a războiului, care transformă cartea într-un superb mesaj pacifist? „Pădurea spânzuraţilor” fără execuţia lui Apostol Bologa? „Amintiri din copilărie” fără muştele din ceaslov sau fără caprele Irinucăi? „Scrisoarea III” fără lupta de la Rovine?

Violenţa are rolul ei pentru că în literatură este utilizată în scop didactic.„Dacă nu-ţi asculţi părinţii poţi să păţeşti lucruri îngrozitoare” – este ideea care se degajă la finalul povestirii „Puiul”. „Dacă nu eşti atent, poţi ucide păsările cântătoare”, înţelegi la finalul „Privighetorii” lui Brătescu-Voineşti. Dar unii ori nu înţeleg acest lucru, ori se fac că nu înţeleg.

Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității"