Fapt aproape singular, in sedinta de luni a Consiliului Local Bacau, la punctul de pe ordinea de zi: Neexercitarea dreptului de preemtiune la achizitionarea “Casei Vasile Alecsandri”, toti consilierii, dupa expunerea de motive si supunerea la vot, s-au abtinut. Carevasazica: nici pentru, dar nici contra.
Dar, cum? ne-am intrebat. Cum se poate traduce acest vot? Juristii spun ca, astfel, proiectul nu a fost aprobat. Sa recapitulam: ce n-a fost aprobata? “Neexercitarea”? In aceste conditii, logic, CL s-a declarat, prin acest vot, cu exercitarea acelui drept, deoarece, daca s-ar fi supus la vot “exercitarea”, votul ar fi fost de “neexercitare”.
S-a inteles? Nici eu. Profesorul Ioan Danila, presedinte executiv al Fundatiei “Vasile Alecsandri” este, in continuare, optimist: “Si Consiliul Judetean, acum si Consiliul Local au votat cum au votat, având ca argument existenta pe rolul Curtii de Apel Bucuresti a unui proces care are ca obiect declasarea acestui imobil din categoria monumentelor istorice, intentat de reprezentantul proprietarului. Eu cred ca instanta nu va da câstig de cauza initiatorului si, in aceste conditii, nu-i totul pierdut. Si chiar daca va aproba, si atunci imobilul, dupa negocieri, poate fi achizitionat de Primarie”.
Ceea ce nu stie prof. Danila, si nici nu a vazut, sunt zâmbetele cu subinteles ale consilierilor, dupa vot. Eu zic, dom’ profesor, ca ardem orzul degeaba. Astia sunt intelesi, dupa vorba aia: frica (de DNA) pazeste bostanaria, aceea care se sprijina pe gât. De abtinut s-au abtinut, ma gândesc, pentru a nu fi acuzati ca nu sunt patrioti, ca s-ar opune fatis pastrarii si valorificarii averii noastre culturale si arhitectonice. Ce ziceti de asta?
