Elicopterul Puma Socat aparţinând Flotilei 95 Aeriene a Forţelor Aeriene Române s-a prăbuşit pe 7 martie 2013 în apropierea comunei Bereşti-Bistriţa din judeţul Bacău, în timpul executării unui zbor în formaţie. După patru ani de la producerea accidentului aviatic, încă nu au fost făcute publice rezultatele anchetei.
Un posibil scenariu arată că accidentul s-a produs din cauza unei proaste cartografieri a zonei. Terenul denivelat, cu pante acoperite cu zăpadă, ar fi putut să-i inducă în eroare pe piloţi. Se cunoaşte faptul că elicopterul prăbuşit zbura în formaţie, însă, la joasă înălţime faţă de celălalt.
Nici familiile militarilor decedaţi nu ştiu exact cum s-a produs tragedia. Mame, taţi, fraţi, soţii, prieteni, camarazi, continuă însă să vină an de an la locul tragediei şi să-i comemoreze pe cei căzuţi la datorie. Aşa s-a întâmplat şi marţi, 7 martie 2017, la monumentul ridicat la intrare în comuna Bereşti-Bistriţa, în memoria maistrului militar cls. a III-a Laurenţiu Chiru şi plutonierului Vasile Manolache.
Familii distruse de durere. Mesaje de dincolo
Rudele, îmbrăcate în haine cernite, au asistat cu ochii în lacrimi la ceremonialul militar şi la slujba religioasă ţinută de un sobor de preoţi. Colegi, localnici, militari din garnizoana Bacău, cdor. Florin Şerban Căpitanu, înlocuitor al comandantului Garnizoanei Bacău şi Ionel Alcaz, primarul comunei Bereşti-Bistriţa, au fost cu toţii alături de familiile îndoliate şi au depus coroane şi jerbe de flori la monumentul ridicat în memoria celor doi militari pomeniţi în rugăciunile preoţilor.
Cuvinte multe nu s-au spus, iar ceremonialul s-a desfăşurat pe acordurile Muzicii Militare, ai căror instrumentişti au intonat ‘Rugă militară’. La final, părinţii militarilor decedaţi au împărţit mulţimii fructe şi dulciuri. Elisabeta Manolache spune că îşi visează foarte des copilul, însă, durerea pierderii băiatului i-a lăsat urme adânci în suflet.
“Lacrimile curg zilnic şi nu vor să înceteze. Dacă Dumnezeu a hotărât să îl ia la el atât de devreme, poate ne va aştepta şi pe noi. Îl visez des cum se duce la şcoală, vine acasă, se joacă… Aşa îl visez. Într-o noapte, în vis, mi-a zis că l-au dat afară din armată pentru că a fost respins la vizita medicală. L-am întrebat de ce şi mi-a zis: Mamă, tu nu m-ai văzut…, dar eu am fost ars de tot!. Aşa mi-a zis!”, declară Elisabeta Manolache, mama lui Vasile
Mama lui Laurenţiu Chiru are şi ea ochii scăldaţi în lacrimi. Nu ştie de unde mai are putere să-şi plângă băiatul. Fiul ei ar fi trebuit să se căsătorească în vara anului 2013 şi vroia să o bucure pe mama cu o nepoţică.
“Viaţa lui este toatăo amintire pentru mine. Nu m-a supărat o dată! Am avut un băiat exemplu! În vara anului 2013, în urma să se căsătorească şi visa să aibă o fetiţă. Visul s-a spulberat…”, declară mama lui Laurenţiu Chiru
Doamna Chiru se desprinde de mulţime ca să-şi steargă ochii înlăcrimaţi. Colegii lui Laurenţiu a ajung din urmă şi încearcă să o liniştească cu o vorbă bună. Faptul că i-a văzut la monument pe colegii lui Laurenţiu, îi luminează pentru o clipă faţa. În final, după încheierea ceremonialului, lumea se risipeşte. Rămân în urmă părinţii şi rudele. Într-un gest disperat, mamele sărută fotografiile copiilor şi îmbrăţişează crucea monumentului, luându-şi rămas bun…
 | Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității" |
