Româna pentru toți

CALEA LIMBII ROMÂNE. „Eu cred că în pană de motive pentru a depune contestaţii, unii critică realizarea gramaticală a proiectului” (Cătălin Cîrnu, RRA, despre mersul greoi al planurilor de realizare a unei autostrăzi). O FEREASTRĂ FONETICĂ. „Câte silabe are cuvântul geam?” La întrebarea pusă de Europa FM a răspuns Edi,...

Dar cu somnul cum e? Urmărind biografia cuvintelor (fiind omonime, le considerăm lexeme diferite), vom proba că fiecare are istoria lui, ceea ce anulează încadrarea în categoria polisemiei. Interesant este că lucrările lexicografice aşază mai întâi somnul din apă şi apoi somnul din timpul nopţii. Aşadar, SOMN1 desemnează peştele răpitor, iar...

Polisemia de lângă noi: baia De ani buni, când e să ilustrez polisemia, compun aceeaşi poveste a… scăldatului. Din preistorie, omul şi-a stabilit locuinţa lângă un curs de apă. Aici ne interesează partea de igienă a corpului, folosindu-se în succesiune acelaşi cuvânt, baie, pentru scăldat/faptul de a se îmbăia (1.),...

Bătaie de cap Cerinţa 4 de la punctul B al subiectului de limba română pentru absolvenţii clasei a VIII-a nu a fost deloc uşoară. Să citim: „Sunt omonime cuvintele subliniate în secvenţele din seria: a) când se deştepta din somn, văduva suspina; Din iaz, a pescuit un somn. b) legată...

Centrul Naţional de Politici şi Evaluare în Educaţie a ales pentru proba la limba şi literatura română de la evaluarea naţională şi bacalaureat fragmente din operele lui Ioan Slavici (un basm), Octavian Paler („Deşertul pentru totdeauna”) şi George Călinescu („Ion Creangă. Viaţa şi opera”). A fost nevoie de câteva...

Alungire… stilistică Inspirată de multiplicarea lui e (din obicei) şi a lui o (din niciodată), pentru a demonstra că acestea sunt vocale, o cititoare ne trimite un fragment de proză de Mihail Vakulovski, din revista „Vatra”, nr. 3-4/2023. Scriitorul descrie o scenă comică dinaintea examenului la medicină: candidaţii intră în...

Etimologie clară Se ştie: a stabili originea unui cuvânt ţine loc de orice definiţie complicată şi voit completă. În cazul nostru, identificăm prefixul di-, cu sensul de „doi”, şi un radical/cuvânt de bază, phtongos „sunet vocalic”, ambele din limba greacă. Reunite, dau explicaţia cea mai simplă, centrată pe „grupul de...

Revenire la SCL Revista Institutului de Lingvistică al Academiei R.P.R. „Studii şi cercetări lingvistice” (tomul V, nr. 3-4/1954; cota Y 190, la Biblioteca Universităţii „Vasile Alecsandri” din Bacău), la rubrica „Discuţii”, publică un articol polemic semnat de academicianul Al. Rosetti şi intitulat „Despre diftongi”. Este o opinie care s-a confirmat...

O explicaţie dilematică Are parte de ea cel ce nu­ apelează la o lucrare de specialitate, ci la serviciile Wikipediei, care îi livrează definiţia la pachet cu o vizibilă întrebare: „În fonetica tradițională, după unii autori, diftongul este ansamblul a două vocale pronunțate în aceeași silabă. Dintre acestea numai una...

Definiţii de ieri… Am consultat, datorită dicţionarului-tezaur al limbii române, aproape toate sursele care ne informează în legătură cu definiţia diftongului şi am constatat că odată cu evoluţia ştiinţelor limbii, adevărul este din ce în ce mai bine exprimat. „Diftonghii” sunt amintiţi mai întâi într-o „Bucoavnă”, dar o definiţie completă...

Foneticianul Mihai Eminescu (4)   Cum am putea delimita vocea traducătorului de a celui tradus? E o operaţie dificilă, pentru că stilurile sunt aproape identice, la care s-ar adăuga entuziasmul juvenil al traducătorului (Eminescu a început munca la 18 ani şi a încheiat-o în 1872), gata probabil să aşeze în scris...

Foneticianul Mihai Eminescu (3)   Cine a greşit? Desigur, autorii dicţionarului-tezaur (Academia Română, Dicţionarul limbii române (DLR), serie nouă, tomul I, partea a 5-a, litera D, Deţinut – discopotiriu, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2007) , care au colaţionat fişe fără a cerceta amănunţit sursa informaţiilor. A nu se crede că dicţionarul academic...

Foneticianul Mihai Eminescu (2) Care e definiţia primară? O reproducem tot din traducerea lui Mihai Eminescu: diftongul este „împreunarea a două vocale diferite într-o unitate”. Definiţia continuă cu o descriere precisă a cazului: „Împreunarea aceasta se-ntâmplă prin aspiraţiune, ce le ţine la un loc, care anulează pauza dintre amândouă vocalele şi...

Foneticianul Mihai Eminescu (IV.1) Posibilă erată culturală În munca de informare e bine să nu te grăbeşti bucurându-te de prima consemnare a unui fapt îndelung căutat şi deci strict necesar. Regula din presă se aplică şi aici: asigură-ţi 2-3 surse centrate pe acelaşi subiect şi abia apoi dă verdictul care se...