Francezii fac acum ceea ce ar fi trebuit sa faca românii acum câtiva ani: se lupta in strada pentru drepturile lor.
Miscarile sociale din Franta au ca tinta propunerile socialistilor de a modifica legislatia muncii. In mod surprinzator, propunerile guvernului socialist sunt cât se poate de dreapta iar presedintele Hollande le justifica prin necesitatea de a combate somajul care nu scade de ani de zile.
Sindicatele franceze nu accepta, insa, aceste masuri care, spun ele, ii transforma in sclavii capitalului.
Practic, la fel cum s-a spus la vremea respectiva si in România, când a fost modificat Codul Muncii pentru a “flexibiliza” forta de munca, modificarile legislative din Franta urmaresc sa dea cât mai multe drepturi angajatorului in detrimentul angajatului.
Numai ca Franta nu este România iar francezii au o adevarata istorie a luptelor de strada. Daca la noi Codul Muncii s-a adoptat fara aproape nici o impotrivire, in hexagon situatia este cât se poate de delicata, cu confruntari zilnice intre protestari si fortele de ordine, cu blocade pe drumuri si in fata companiilor.
Sindicalistii francezi spun ca ei sunt ultimul bastion al Europei, daca se va trece de ei si noua legislatie se va adopta in Franta, nimic nu va mai sta in calea adoptarii de masuri similare in toate statele europene.
Situatia merita o discutie serioasa deoarece, dupa adoptarea masurilor de flexibilizare a muncii in România, promisiunile referitoare la scaderea somajului si la cresterea economica nu s-au materializat; cel mult salariatii pot fi concediati mult mai usor si pusi sa munceasca mai mult pe bani mai putini pentru a creste profiturile angajatorilor.
