Autobuze fantoma pe drumuri imposibile / Calvarul navetistilor

Autogara din Bacau prinde viata incepand cu ora 5.00. Barurile se deschid la fix. Calatorii, marea majoritate navetisti, umbla disperati de la informatii la dispecerat pentru a afla daca masina pleaca din Autogara sau de peste pod, din Serbanesti. Frig. Autobuzele trag alene la peroane, fiecare pe unde poate. Nici urma de caldura in cursele cu navetisti. Drumuri imposibile. Profesorii, invatatorii se chinuie de ani buni prin aceleasi masini antice. Cine este vinovatul?

Nu sunt matinal. Imi place sa lenevesc in pat pana la 7.00. Ceasul a sunat la ora 05,10. Am sarit ca ars. De la Informatii Autogara mi s-a spus, cu o zi inainte, ca autobuzul pentru Pincesti, via Buhoci, Parincea, Nanesti, Soci, Petresti, pleaca la ora 6,30. De unde? Serviciul INFORMATII de la Autogara nu a putut raspunde la aceasta intrebare. &#8222Veniti la ora 6.00 si aflati exact, s-ar putea sa plece din Autogara, s-ar putea sa plece de peste pod, din Serbanesti&#8221, zice senin lucratoarea. Cer apoi sa vorbesc cu dispecerul de serviciu. Acelasi rezultat: nu se stie, depinde de curajul soferului de a trece peste podul de peste Bistrita, dar si de cum vine un autobuz de pe nu stiu unde. Ce m-a apucat cu noaptea in cap sa merg la Pincesti? “Suntem un grup de navetisti, marea majoritate cadre didactice, care zilnic parcurg distanta Bacau – Soci – Petresti, Pincesti cu autobuzele SC Bistrita, in conditii inumane. Masinile sunt vechi si nu au nici un fel de sistem de incalzire. Ajungem inghetati in scoli, la dispensar, la Primarie. Sunt de admirat dragalasii de patroni de la Autogara Bacau care au grija sa faca din Autogara un centru de afaceri. Va rugam pe dumneavoastra, ziaristi de la DESTEPTAREA, sa ne sprijiniti pentru a calatori si noi in conditii mai bune&#8221, se spune intr-o scrisoare adresata redactiei noastre de un grup de navetisti, si nu are rost sa le pomenim numele tuturor semnatarilor.

Plecarea

Am rasuflat usurat cand mi s-a spus ca RATA de Pincesti pleaca din Autogara. Mi-am luat bilet si m-am prezentat la peronul patru, dupa cum mi s-a spus. La ora 6,10 un autobuz a tras la peronul trei pe care scria, cu rosu, ca merge la Pincesti. La peronul alaturat trage un autocar modern al unei cunoscute firme de turism. Motorul mergea. Caldura si confort. Ce ar fi sa mearga la Pincesti! Iluzii si sperante desarte. Soferul nostru s-a dus sa bea o cafea la unul dintre cele patru baruri deschise dis-de dimineata in Autogara. Ma intrebam de ce nu a pornit motorul pentru a incalzi autobuzul. Raspunsul avea sa vina pe traseu. Lume multa. Profesori, profesoare, navetisti de ani pe acest traseu. Infofoliti, zgribuliti, s-au postat la intrarea in autobuz. La ora 6,25, se deschid usile. Parca era mai cald afara. Bate vantul din toate partile. Are doar 24 de locuri pe scaune. Se ocupa toate. Masina are numarul BC 65 YTA. Soferul isi aprinde o tigara, nu am observat daca si-a cerut voie de la calatori, si la 6,29 a iesit din Autogara. Ma gandeam ca o sa inconjoare pe la SOFERT, insa a taiat rapid podul de peste Bistrita. Frig de iti crapau genunchii, apoi spatele si sufletul. O profesoara studiaza la lumina difuza un document important si comenteaza cu alte colege. Nici urma de caldura. Usile nu s-au inchis bine, aerul rece navalea in autobuz.

Drumul

Am parasit Bacaul, cu restrictie de viteza peste podul de la Siret. 20 la ora. Prima oprire, la Buhoci. Nu coboara nimeni, urca doua persoane. Calatorii se incalzesc cu povesti. Fiecare cu ce a vazut la televizor, politica, fapt divers. Urcam cu greu pe Rachitea: 10-20 de km la ora, de fapt indicatorul este jos. Drum prost. Foarte prost. Cu viteza asta, ma gandesc ca nu ajungem la timp. La un moment dat, trecem cu 38 de km pe langa o alta masina. Motorul trage din greu. Gropi, santuri, portiuni neasfaltate, gheata, pe unele locuri se circula doar pe o banda, din cauza aluviunilor de pe coastele dealurilor. Soferul trage cu doua maini de volan. Da mereu din cap. La Milesti se urca niste elevi. La Parancea, soferul mai aprinde o tigara si uita sa mai dea bilete la cei care urca. Eu nu am vrut sa scriu despre asta, de fapt nici nu mai scriu, insa pana la Pincesti, domnul sofer nu a mai dat nici un bilet. Am vrut sa consemnez si acest lucru, insa nu-l mai spun, ma gandesc, iar, si iar, ca directorul de la SC BISTRITA SA stie, si daca el stie, ce rost mai are sa scriu. Nu mai spun nimic. Geamurile nu se dezgheata. Mergem ca printr-un tunel. Niste copii deseneaza figuri de femei si barbati pe geamuri si se amuza. Dau din picioare. Sufla in palme. Gropi si iar gropi. Pe o panta, prindem 50 de kilometri. Ma mut in fata. Mare greseala. Stau inghesuit si frigul navaleste pe usile care nu se inchid. Domnul sofer are ceva caldura la picioare, el si-a construit din placaj o mica enclava. Urca mereu oameni. Coboara cadrele didactice la Nanesti, la Soci, la Petresti. La intersectia cu satul Motoc, urca vreo patru-cinci elevi. Soferul nu le ia bani, era vorba de vreo zece mii de lei, insa le da cate un pumn pe spate, din motive pe care nu le-am inteles. Drum prost, extrem de prost. Mergem cu 20-30 de km. Frig de imi vine sa urlu, insa nu vreau sa ma auda dom&#8217 sofer, care si-a aprins o alta tigara.

Cap de linie

Ma bucur ca am ajuns la Pincesti. Se facuse ziua si, conform prostului obicei ma gandesc ca majoritatea celor pe care i-am avut ca vecini de scaun merg pe acest traseu de mii de zile. Erau afara, mi s-a spus, minus 12 grade. Acum doua saptamani au fost minus 20 de grade. Trei zile cursa nu a mers. Profesorii nu au ajuns la Petresti sau Soci. “Eu fac naveta de opt ani, imi spune profesorul Ciprian David, de la scoala Petresti. Este groaznic, autobuze de acum 30 de ani, rupte, abia se taraie pe drum, usile nu se inchid, geamuri sparte, fara caldura. Platim transportul, am facut reclamatii, insa nimeni nu s-a gandit sa puna un autobuz mai bun pe acest traseu. De ce? Ne iau de prosti. Noi ne chinuim sa venim la scoala, sa invatam copiii tabla inmultirii si gramatica, iar Autogara de zeci de ani de transporta in conditii infioratoare. Mereu ni se spune ca nu sunt bani pentru innoirea parcului&#8221, ne mai spune directorul educativ de la Petresti. Si iar ma gandesc: cum intra un profesor, o profesoara, o invatatoare la ore dupa un asemenea calvar. Prima ora este ratata. Omeneste vorbind.

Boierie la Pincesti

Cadrele didactice din Pincesti fac naveta pe ruta Bacau – Racaciuni cu un microbuz, care apartine unei firme private. Doar 40 de minute, nu o ora si jumatate pe ruta cealalta. Alte conditii, mai putini bani. Doar 40 de mii biletul. Dincolo, pe partea de nord, pe unde am mers si eu, biletul costa 80 de mii de lei, cu tot cu frig si drumuri proaste. Primarul comunei, Ioan Motoc, imi spune ca a discutat in nenumarate randuri cu directorul de la SC BISTRITA SA despre conditiile de transport pe ruta Bacau – Soci- Pincesti. &#8222Ni s-a promis ca vor fi puse autobuze mai bune, ca vor opri in toate statiile, deoarece fiecare oprea unde vroia el. Nu se respecta programul, ora de sosire si plecare din statii. Cat despre drum, el este gestionat de Consiliul Judetean si stiu ca nu s-a mai pus o lopata de asfalt de 20 de ani. Dupa cum vedeti si dumneavoastra, chiar daca noi dam banii la timp, conditiile sunt aceleasi.&#8221 Nu mai rezist si vin in Bacau prin Racaciuni. Boierie.Scris de Gheorghe BALTATESCU