Hublou / Platon în loc de Prozac?

Există oare cineva care să nu-și dorească să se simtă bine, să fie echilibrat, să aibă un tonus excelent? Să fie cât mai cool, cum se zice acum, adică să arate trăznet, bucurându-se de succes pe toată linia, în societate, în afaceri, în amor?

Femeile vor să fie frumoase, să aibă dimensiuni ideale, și cât mai mult sex-appeal, iar bărbații vor și ei cât mai mult de la viață, și, în primul rând, vor să rămână cât mai multă vreme, ce altceva decât bărbați? Adică să fie potenți sexual, și pentru asta le-a venit ceva în ajutor, albastra pastiluța minune, Viagra. Acum, mai nou, cică există își în varianta pentru femeile care nu mai au apetit sexual din diferite motive. Ce bine e când știința și medicamentele le rezolvă pe toate.

Dai fuga la farmacie, iei niște pilule și gata, te simți ca un zmeu. Chestie care-mi amintește de hazlia reclamă de la filmul „Profesorul trăznit”: „în orice mototol zace un gigolo care se zbate să iasă la iveală”. Deși, eu una mă cam îndoiesc. Dar, cine știe cum voi avea și eu vreo revelație, cum voi fi surprinsă? Și aștept să fie o surpriză plăcută, nu să pățesc precum ministrul Justiției, atins de nedumerire în fața faptului că, din ce în ce mai des, infractorii o șterg din România atât de ușor, scăpând de mandatele de arestare.



În fine, să revin la ideea după care toată lumea vrea să arate bine și să-și prelungească tinerețea, mitul tinereții fiind marea obsesie a timpului nostru. Oamenii merg la sală, fac periodic antrenamente îndelungate, trag de fiare ca de niște instrumente moderne de tortură.

Alții ajung și pe la chirurgul estetician, ca să mai facă niște modificări, pe ici pe colo, ca să se tuneze sau să-și injecteze ceva botox. Fetele fac cure de slăbire aberante, și dau în anorexie, în fine, lumea se chinuie ca să obțină un look cel puțin agreabil, dacă nu de-a dreptul spectaculos. Există apoi o obsesie a vitaminizării, a suplimentelor naturiste, a melatoninei, pastilelor de calciu, zinc, magneziu, cu toate B-urile, cu Omega, cu endorfine, cu anti-stres, etc. O goană după endorfinele alea simpatice, magice, care ar induce o stare de fericire. Degeaba însă, că vin alți specialiști și spun că totul pornește din interior, de la psihic.

Acolo-i toată tărășenia. Acolo, în interiorul nostru, e un fel de făbricuță care produce gânduri pozitive și încrederea în noi înșine. Sau nu le produce. Că a intrat în insolvență, a dat faliment. Or, noi nu putem acționa, funcționa normal decât dacă avem încredere în niște forțe benefice, altfel dăm de naiba și peste noi se abat numai belele. Suferim de tot felul de blocaje, picăm la fandacsie, intrăm în depresie. Și, vai, nu e bine deloc. Trebuie să scăpăm de stările astea nocive, să scoatem din noi tot ce e toxic. Sigur, cel mai rău lucru ar fi să ne închidem în noi, să nu mai comunicăm cu ceilalți, și să refuzăm orice ajutor. Și cel mai bun ar fi să ne propunem să descoperim lucruri noi, să facem exeriențe, să încercăm altfel de senzații, etc. Ideal ar fi să avem zilnic la îndemână o pastilă de umor. Care nu se găsește la farmacie, dar care poate fi inventată de fiecare dintre noi. De aceea, ea nu costă nimic, e imaginară, dar grație ei lumea apare altfel, mai colorată, mai veselă.

Oricum, acceptabilă. Iar lucrurile capătă alt înțeles, alt sens când le privești în relativitatea lor. Dacă ne întoarcem la vechile cărți ale filosofiei, la vorbele înțelepților din toate timpurile, vom găsi, fără doar și poate, multe răspunsuri la ce ne frământă. De aceea, îndemnul plin de umor dintr-un titlu al unei cărți de self-help (care sunt din ce în ce mai cerute pe piață) „Înghite Platon, nu Prozac!” nu e de neglijat, dimpotrivă, e de luat serios în seamă.

Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității"