Tocmai ne-au desenat o țintă

Dacă o să va străduiți puțin să va amintiți, o să vedeți că fix aceleași persoane care, acum jumătate de an, strâmbau din nas și spuneau că Trump este un misogin, țărănoi, incapabil și că întâlnirea lidetului PSD cu el nu înseamnă nimic, exact aceleași persoane, deci, nu mai prididesc să-l laude și să-l pupe în freză pe liderul american și, mai ales, să ridice întrevederea cu președintele Iohannis, la nivel de eveniment galactic.

Cum logica ne spune că nu se poate că Trump să fie, în același timp și nasol și “cool, rezultă o concluzie destul de deranjanta: americanii au învățat un lucru simplu: calea cea mai scurtă pentru a-i face pe liderii români să le mănânce din mână este să le gâdile orgoliul. Restul vine de la sine.

Ceea ce nu am înțeles este care este legătură dintre România și Qatar. Prezentându-l pe “aliatul de încredere” Iohannis, Trump îl punea în antiteză cu regimul de la Doha, care a devenit vinovatul de serviciu, numai bun să-i dea și actualului lider american războiul pe care și-l dorește pentru a-și rezolva problemele interne. Pentru că dacă problema Qatarului are vreo legătură cu o eventuală implicare a României în chestiune, problema devine deranjanta deoarece încă nu s-a explicat de ce Iohannis a mers la Washington fără ministrul de externe. Desigur, președintele, așa cum ne-a învățat predecesorul său, are momente în care decide că Guvernul îl încurcă, mai ales dacă nu este “al lui”.

Oricum, deja lucrurile devin prea complicate pentru o țară care are probleme tot mai mari în a înțelege vremurile pe care le traversăm și care este menirea instituțiilor statului. Normalitatea ne pare ciudată și, deși urlăm mereu că “vrem o țară că afară”, facem tot posibilul să evităm împlinirea acestui deziderat.

Cum am mai spus, în lume se petrec schimbări imense, dar noi, românii, nu avem ochi pentru așa ceva. Noi avem o mantră pe care o repetăm într-una până reușim să ne convingem că acele câteva sloganuri sunt nu doar adevărate ci chiar singurele adevăruri de care avem nevoie.

Revenind la mega-întâlnirea galactică de la Washington, pe care presa națională a prezentat-o cu atâta emoție, am o singură întrebare: de ce liderii celorlalte țări din Europa Centrală sau de Est nu au vrut să fie ei primii care să vrea să meargă să se-nchine la Înalta Poartă? Că dacă vom compara maniera în care a fost primit Ceaușescu în SUA în decembrie 1973 și maniera în care a fost tratat Iohannis acum câteva zile, vom avea mari surprize.

Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității"