Faptul ca Rusia a avertizat România dupa intrarea in functiune a „scutului” de la Deveselu nu inseamna, cum se bucura unii aiurea, ca se teme de noi. Ci ca, pur si simplu, relatiile dintre tarile noastre au intrat intr-o noua etapa iar noi ar trebui sa ne asumam responsabilitatile.
Or, noi nu vrem sa vedem realitatea: ca si de data aceasta suntem târâti intr-un conflict care nu ne priveste si in care nu avem ce cauta. Dar noi ne imbatosam sa zgândarim ursul printre gratiile custii, ferm convinsi ca animalul nu o sa poata sa raspunda provocarilor.
Rusia nu va ataca România, cum nu a atacat nici Turcia, dupa ce a fost doborât avionul militar. In primul rând pentru ca Rusia nu va ataca prima o tara NATO deoarece nu are resursele necesare pentru a duce un razboi cu intreaga alianta. In al doilea rând, Rusia nu doreste sa-si schimbe actualul statut international in care pozeaza ca victima a sanctiunilor americane si pentru care este privita cu simpatie de numeroase tari din America de Sud, Asia sau Africa.
In schimb, asa cum Rusia a lovit puternic Turcia cu masurile de represalii economice, la fel poate sanctiona România. Poate nu sub aspect economic, pentru ca nu prea avem asemenea legaturi, dar exista posibilitati nenumarate.
Conflictul dintre SUA si Rusia vine pe fondul unei schimbari de paradigma la nivel mondial. Echilibrul de putere al lumii se schimba iar acest proces este insotit de diverse crize politice, economice si militare. Noi ar trebui sa fim precauti pentru ca am mai fost in astfel de situatii. Si nu am iesit prea bine.
