Vremuri tulburi

Traversăm o perioadă marcată de mari schimbări la nivel mondial şi suntem, probabil, unică naţiune europeană care-şi permite luxul de a nu băga în seama transformările care se petrec în jurul şi în interiorul ei. Suntem drogaţi zilnic cu un mix informativ absolut irelevant dar care naşte pasiuni şi ne ocupă timpul, astfel încât nu mai vedem imaginea de ansamblu.

Nu ne preocupă ziua de mâine, nici măcar prezentul nu-l prea băgăm în seamă; noi trăim în trecut. Pentru că, altfel, am fi văzut, de exemplu, pericolul unei UE devenite prea germane, repetând scenariul antebelic. Concentrarea deciziilor în zona nemţească poate determina, însă, o reacţie similiară Brexitului, mai ales că interesele americane se lovesc tot mai mult de cele germane iar SUA au mai influenţat, în trecut, politic unele ţări europene.

Mai pe româneşte, Americii nu-i place apropierea dintre Germania şi Rusia. Dar SUA au probleme cu menţinerea hegemoniei mondiale: China se ridică economic, Coreea de Nord ameninţă militar. Venezuela nu vrea să predea resursele de petrol, Brazilia, deşi a pus un preşedinte pro-american, nu se linişteşte, Iranul redevine putere regională, Afganistanul nu este pacificat după mai bine de 15 ani de război, în Siria nu a reuşit schimbarea regimului iar Turcia i-a întors spatele. O cât de mică slăbiciune a SUA în acest joc ar avea efecte dezastruoase întrucât ar transmite mesajul că “împăratul e gol” şi toată lumea ar încerca să profite. Nu în ultimul rând, valul de imigranţi poate constitui o problemă pentru Europa, motivele fiind mai mult decât evidente.

Pe plan intern România se confruntă cu problemă politică: actorii politici nu-şi mai pot exercita puterea. Indiferent cine vine la guvernare, nu poate lua decizii deoarece este împiedicat de diverse mecanisme mai mult sau mai puţin instituţionale. Nu vrem încă să recunoaştem, dar la acest moment avem un blocaj politic major. Guvernul nu poate să guverneze.

Pe de altă parte, avem o problemă economică majoră şi anume dispariţia forţei de muncă. Marile proiecte de infrastructură sunt blocate pentru că nu există muncitori dispuşi să mai lucreze pe salariile de mizerie oferite. Investitorii se plâng de lipsa forţei de muncă dar, ce să vezi? Deşi problema este cunoscută iar rezolvarea logică şi capitalistă ar fi creşterea salariilor, lefurile au scăzut în mediul privat în acest an.

Ţara se mai confruntă cu o serie de false probleme, care, însă, consumă resurse importante: dezbaterea referitoare la familia tradiţională sau mişcarea anti-vaccinistă ocupă agenda publică fără să genereze alt rezultat decât un antagonism exacerbat între diverse categorii de cetăţeni.

Din păcate, nu observăm nimic din toate acestea şi continuăm să ne dăm în cap unii altora fără să ne gândim că aceste dezbateri artificiale nu au venit din neant; ci au fost create în laboratoare pentru a ne ţine ocupaţi în dispute inutile.

Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității"