29 martie 2024
Cultură“Vreau sa las in urma mea ceva frumos si bun”

“Vreau sa las in urma mea ceva frumos si bun”

interviu cu Anca Sigartau, manager al Teatrului Municipal “Bacovia”

– Bine ati venit in Bacau, va doresc ani buni la conducerea Teatrului Municipal “Bacovia”…

– …Multumesc. Sa stiti ca presa este foarte importanta pentru mine, de aceea usile vor fi mereu deschise.



– Doamna director, in Bacau se face teatru de mai bine de 160 de ani. Amatori si profesionisti, regizori si actori, dar mai ales publicul s-au indragostit de teatru inca de la primele reprezentatii, care aveau loc in aer liber, in baraci, in spatii improvizate. Costache Radu, dramaturg si gazetar, a fost o vreme si primar al orasului, ne-a lasat pagini memorabile despre acest fenomen in Bacau. Scrie, citez din memorie, ca, la sosirea unei trupe de teatru, in oras se suspendau toate sindrofiile, toate alte activitati si lumea mergea la teatru, ba, atunci când lucrurile o luau razna, era chemata politia sa faca ordine. In 1929 se construieste cladirea in care functioneaza si acum teatrul, iar in 1948, dupa 100 de ani, se infiinteaza un teatru de stat. Vremurile s-au mai schimbat, despre care o sa mai vorbim, veniti, asadar, intr-un teatru cu o istorie fabuloasa, nu putine orase se pot mândri cu o asemenea istorie. Dupa doua saptamâni de când ati preluat functia de manager…

– Nici macar, gânditi-va ca eu am venit cu o zi inainte de a incepe Gala STAR, nu am putut deranja pe nimeni, vedeta orasului era acest festival, la el lucrasera alti oameni si nu am putut decât sa privesc. Abia dupa festival, care a fost extraordinar, am avut o prima intâlnire cu trupa de aici. Acum deja avem in derulare o alta initiativa, este vorba de Zilele Portilor Deschise, care sunt foarte importante pentru mine si pentru teatru. Acum voi cunoaste actorii la lucru (sigur, pe multi ii stiu si din alte ocazii) pe scena, voi vedea tot ce inseamna teatrul la care am venit: repertoriu, dotarea, problemele actorilor, ale echipei de tehnicieni.

– Ati jucat pe aceasta scena?

– Da, de doua ori. Doi ani la rând, primul an cu “Vreau sa fiu actrita”, un recital, si anul urmator cu o piesa a lui Mircea M. Ionescu, pe care am jucat-o multi ani, am iesit cu ea si afara. Tin minte ca de fiecare data am jucat, in Bacau, cu sala arhiplina. Ce m-a mai bucurat atunci a fost ca actorii teatrului au venit sa vada spectacolul, de obicei nu se intâmpla acest lucru. Am jucat aproape pe toate scenele din tara si nu am vazut actorii acelor teatre in sala. Atunci i-am vazut, am vorbit, am lucrat cu cei din echipa tehnica, care au avut la dispozitie doar 10 minute sa inteleaga ce vreau, dar au facut un spectacol impecabil, fara nicio repetitie. Sunt oameni de teatru, este foarte important ca in spatele unei trupe de actori sa existe acesti oameni de la Tehnic, pasionati, profesionisti. Pâna la urma, la ce salarii au in teatru, doar pasiunea ii mai tine aici. Asemenea oameni sunt si la “Bulandra”. Stiti ca un sunetist bun, un tehnician de la lumini bun, pot hotari soarta unui spectacol? Oamenii din spate te pot ajuta sa-ti construiesti un spectacol foarte bun. Asemenea oameni sunt la “Bacovia”.

– Am vazut ca faceti deosebire intre “trupa” si “colectiv”. Care este diferenta?

– Dar nu numai eu. Eu am facut multi ani de cercetare privind organizarea teatrala, nu conteaza, unii cred, altii nu cred in doctorate de arta. Eu cred, deoarece studiile, cercetarile iti dau acea ordonare, o teoretizare a experientei practice. Am observat ca spectacolele mari de teatru se nasc atunci când ai o trupa, nu un colectiv de teatru. Trupa inseamna ca toti respira acelasi aer, sunt toti subordonati creatiei unui om, creatiei teatrale. L-am intrebat si pe maestrul Liviu Ciulei care este secretul sa faci o trupa de teatru, el a facut trei. Stiti ce a spus: nu exista un secret, se intâmpla pur si simplu, este o magie, se intâmpla sa aduni oamenii, sunt oameni care aduna in jurul lor si polarizeaza. El este creatorul de trupa, nu poti sa-l izolezi si sa spui: acela este managerul, acela este regizorul, nu. Creatorul de trupa, domnule, are un pic si din manager, si din regizor, si din actor, si mult, mult din OM. Colectivul artistic este pe statul de plata, sunt nume pe acest stat. Credeti-ma ca sunt foarte multi care functioneaza asa. Exista momente când se fac aceste trupe, nimeni nu stie ora, ziua, luna, anul, este acel moment când toti devine unul, toti sunt pentru teatru, pentru o idee, pentru actul artistic. Este o solidaritate in ideal, când se manifesta acea solidaritate, putem vorbi despre TRUPA de teatru. Noi, aici, bazele le avem, am vazut, am simtit din primele discutii cu ei, m-a interesat foarte mult ce-si doreste fiecare. Stiti cât este de important! Sunt oameni care au ars si ard pentru fiecare spectacol, chiar in aceste conditii vitrege. Au facut masterate, studii, se pregatesc, au facut trupe de teatru, spectacole, nu stau si se uita la avizier: a, mâine am spectacol, de la ora 7. Pa, copii. Nu. Sunt actori, chiar si in Bucuresti, care mereu intreaba când il soliciti: mie ce-mi iese! Si, pâna la urma nu-i poti condamna nici pe ei. Sunt importanti banii, foarte importanti, toti avem facturi de platit, altii rate la banci, familii, copii, suntem oameni, insa tocmai de aceea este importanta si pasiunea in meseria asta. Am vazut la Gala STAR, am vazut actori care au facut de toate, erau masinisti, lucrau cu decorurile, trageau cabluri, dadeau replici.

– Bacauanii va cunosc ca actrita, v-au vazut la televizor, pe scena, au citit in reviste, insa nu stiu nimic despre Anca Sigartau ca manager de teatru. Ati câstigat concursul cu un proiect bogat, interesant, cu multe obiective noi. Am retinut patru idei, despre care as vrea sa vorbim. Va doriti sali pline la spectacole, vreti sa cresteti, sa imbunatatiti vizibilitatea teatrului si a actorilor, sa atrageti fonduri europene si, nu mai putin important, un repertoriu deschis tinerilor, cu piese din programa scolara. Nu va ascund ca de cel putin doua am mai auzit aici, in teatru, si nu o data.

– O sa le mai auziti in toate teatrele. Nu sunt lucruri noi, ar putea fi noi modalitatile de a le duce la capat. Sa le luam pe rând: Umplem sala. Pai, umplem sala ca sa multumim sectorul financiar, in primul rând, este obligatoriu. Umplem sala pentru ca actorul sa fie multumit, sa fie bucuros, spuneati ca vin de pe scena, da, si stiu ce se intâmpla acolo, intr-un fel joci cu sala pe jumatate goala (te simti umilit) si joci altfel când ai sala plina, nu? De multe ori nu-i treaba actorului sa umple sala, este un departament de marketing, de presa. Daca am vorbi de un teatru independent, altele ar fi problemele, dar acesta-i avantajul unui teatru de stat, faptul ca ai aceste departamente, care ar trebui sa-si faca treaba. Cum gestionezi aceste departamente, devine problema managerului, nu-i vorba de un om, este vorba de o echipa, care trebuie sa acopere o plaja mare de atributiuni, in plan local, national, international. Daca ai vedea ce se intâmpla la teatrele mari, la teatrele din afara, poti sa intelegi unde ne aflam.

– Si repertoriul, jocul actorului, unde le plasam in aceasta ecuatie?

– Este foarte, forte important repertoriul, sunt foarte importanti actorii, jocul lor, nu numai cei pe care ii are teatrul, dar, ati vazut, publicul a umplut salile la Marcel Iures, la Radu Gheorghe, la Manole. Si mai este publicul tânar, pe care trebuie sa-l formam, sa fie alaturi de teatru, Bacaul are un mare avantaj, a infiintat festivalul I.D. Fest, al tinerilor, cu trupe extrem de active, acestea sunt aur curat pentru un director de teatru. I-am vazut pe acesti tineri la Gala STAR, sunt minunati. Ma intereseaza colaborarea cu ei, vom demara un proiect care (va spun in premiera) se va numi “Romeo si Julieta”, facut cu cei tineri. Atât despre acest proiect.

– Sa nu uitam de “vizibilitate”.

– Nu uitam. Nu poti sa faci teatru in baie, adica poti sa-l faci, dar degeaba il faci, daca nu te stie lumea, oricât de bune ar fi spectacolele noastre, daca nu sunt bine marketizate nu ne aduc
vizibilitate, in Bacau, dar mai ales dincolo de Bacau.

– Sunt probleme aici, va spun din ce vad de mai multi ani. Am mai spus ca la premiere, la festivaluri, cum este Gala Star, trebuie invitati critici de teatru, de la reviste, de la publicatii de specialitate. Am vazut afisul de la Gala Star, bine realizat, insa micut, pus alaturi de cearceafurile de la niste suse, nici nu se observa. N-am vazut un baner prin oras.

– Aveti dreptate. Anul acesta au fost invitati critici, si inca foarte buni, din Bucuresti, din Iasi.

Da, despre asta vorbim, sigur ca, uneori costa bani, insa trebuie facut. Ma gândesc, mi-am propus sa deschidem teatrul si catre alte initiative, pot sa vina sa faca spectacole actori, regizori, dar conditia este sa folosesti oameni de la mine sau si de la mine. Se leaga altfel lucrurile, colegii mei vad ce se intâmpla in alte teatre, vreau sa colaboram cu cât mai multe trupe, de stat, independente. Asa oferim spectatorului alte deschideri, actorii nostri pot câstiga mai mult. Mie imi place sa vad actorul ocupat, au o alta energie. Imi doresc ca actorii bacauani sa mearga la cât mai multe castinguri, la filme, peste tot, sigur, principalul este Bucurestiul. Actorul trebuie sa aiba fisa de casting, activa. Si teatrele din capitala au nevoie de actori noi, de figuri noi, chiar si in filme. Pentru mine este important sa aiba cât mai multe colaborari. Exista doua tipologii de manageri, le spuneam si lor, eu nu spun ca una este buna, alta nu este buna. Este tipul de manager care inchide actorul intr-o colivie, ii leaga de glie, nu le permite niciun fel de colaborare, si este tipul de manager, mereu il citez pe Radu Penciulescu, care spunea ca este extraordinar de bine ca actorii sa plece, sa lucreze si in alte teatre, sa aiba si alte proiecte, deoarece se intorc cu o alta energie, cu o alta bucurie de a juca, cu o alta experienta. Eu nu sunt adepta trimiterii actorului sa joace in nu stiu ce sala neincalzita, improprie actului teatral, ar insemna sa nu respect actorul, munca lui.

– Avem sapte orase in judet, 80 de comune…

– Avem. O sa-i invitam aici, in teatru, deoarece avem un teatru exceptional, frumos, o sa-i invitam sa discutam, sa stim conditiile tehnice, daca ele sunt indeplinite, cu drag ne ducem. Eu cred, stiu ca oamenii sunt doritori de teatru, este normal, si nu numai din acele sapte orase, de peste tot, pe de alta parte nu poti sa-ti bati joc de actori, de un spectacol.

– Am retinut, o spuneti des, ca iubiti actorul, munca lui. Un poet bacauan, Sergiu Adam, a plecat de câteva luni, Dumnezeu sa-l ierte!, avea o vorba: “Va iubesc pe toti, chiar daca stiu ca nu va foloseste la nimic”. Le va folosi actorilor iubirea dumneavoastra?

– L-am intrebat pe Liviu Ciulei, mi-a fost mentor, am la cine sa ma raportez, dumnealui a facut mai multe trupe, una in conditii exceptionale, el spunea “sa iubesti actorii, sa-i iubesti, sa se simta iubiti”. O alta prietena, actrita, spunea ca iubirea regizorului, a managerului se vede la avizier, in ce-i pui sa joace, care este frecventa. Radu Penciulescu, mereu revin la el, avea 60 de actori, nu 20, si toti jucau, o comedie, o drama, avea grija de absolut toti sa faca roluri care-i dezvolta, care le face placere, cunostea munca din laboratoarele de productie, stia ce joaca fiecare actor. Tot el facea si spectacole mari, care scriau istorie, era o dovada de dragoste pentru actori. Sa ne intelegem bine, nu ma compar, nici pe departe, dar acesti oameni sunt pentru mine modele. Revin iar la maestrul Ciulei, l-am intrebat prin 2005, de ce s-a deteriorat atmosfera din teatru. Ce s-a intâmplat? Banii, a fost raspunsul. Vedeti, vorbim de doua lucruri diferite, de bani si de pasiune. A trecut vremea când faceam teatru fara bani. Stim acea perioada când actorii, teatrele vindeau oua, faceau mobila, sa zicem, pentru a trai. Oricât i-ar iubi Sigartau, fara bani nu se poate face mare lucru, de aceea eu vreau sa revenim cu picioarele pe pamânt, sa punem fiecare umarul, e simplu, nu putem sta toti cu mâinile incrucisate, sa ne inchidem in turn. Eu poate o sa reusesc, poate nu o sa reusesc, dar, stiti, este bancul ala cu loto, da Doamne sa câstig, dar ai jucat, il intreaba Dumnezeu. Acesta este rolul meu in Bacau, vin de pe scena, am jucat, am experienta, dupa aceea am studiat, m-am pregatit, n-a venit Sigartau de pe scena si s-a plantat aici, pe scaun. Am spus ca vreau sa fac treaba, impreuna cu trupa, cu echipa.

– Doamna director, ati venit pe un buget, vi s-a spus ca nu mai puteti spera, in 2015, la alti bani. Ce facem, proiectele dumeavoastra sunt mari, interesante, dar cer bani.

– Clar. Am venit pe un proiect, pe niste obiective, aici mi s-a spus fara cresteri bugetare, fara alte pretentii. Matematic nu stam bine, este o situatie trista. Normal, eu ar trebui sa zic: Auziti, eu plec acasa! Nu-i ce-am gândit eu. E o tâmpenie, eu sunt actor, intru in scena cu o situatie si acolo pot descoperi, se poate intâmpla altceva. Actorul trebuie sa se adapteze. Asa stam acum, insa trebuie sa crestem. Cum? O buna colaborare cu autoritatea locala. Nu stiu daca pot sa vorbesc acum mai multe despre acest lucru. Daca imi fac mie un rau, n-ar fi o problema, insa nu pot, nu vreau sa fac rau institutiei.

– Va rog sa vorbiti de “raul” fondurilor europene, pe care le vreti aduse in visteria teatrului. Din câte stiu, UE nu da bani pentru cultura, pentru teatre.

– Ba da. Exista un proiect care se numeste “Europa Creativa”, se vor deschide liniile de creditare, au pornit sesiunile de informare si noi avem un om care va fi in Bucuresti la aceasta sesiune, unde se vor discuta modalitatile de accesare rapida a acestor fonduri. Sunt foarte multi bani de accesat. Este adevarat ca noi nu vom primi banii mâine sau poimâine, exista o perioada de analiza, de asteptare, este posibil sa accesam abia dupa un an. Ce facem in acest an? Asteptam cai verzi pe pereti. Nu. Trebuie sa ne miscam. Vom apela la operatorii economici din Bacau, si slava Domnului avem, sunt, le vom explica ca aici este un program, unul important pentru oras, cu vizibilitate nationala. Este vorba si de implementarea programului de repertoriu scolar, cu piese din programa scolara. Dupa câte stiu eu un asemenea program, “Teatru de repertoriu scolar”, nu s-a desfasurat nicaieri, nici in plan national, dar nici mondial. Noi urmarim ca la finalul acestui program, sa avem un repertoriu complet, stabilit, evident, cu institutiile scolare.

– Am vazut proiectul-program, insa m-am gândit cum vor reactiona elevii, dupa ce-i bate la cap profesorul cu Moara cu noroc, cu Eminescu, Arghezi sau Sorescu, mai vine si Sigartau cu aceleasi piese.
– Nu asa se pune problema. Sigartau a crescut trei copii si s-a confruntat pas cu pas cu acest sistem de invatamânt. Acest sistem de invatamânt, va spun in cunostinta de cauza, daca spun eu ca este ineficient, o stie toata lumea. Si atunci, ce putem face? Este o chestiune pe termen lung, problema este ce facem acum, pe termen scurt. Ai copii, de la un si jumatate umbla pe tableta, butoneaza. Dupa alt an, doi, intra la gradinita, are patru ani, stiti la ce bombardament informational este supus pe internet, iat tu il pui sa faca betigase, apoi a mic de mâna, a mare de tipar. Ce facem cu creierul lor! Ne batem joc. Noi nu avem timp, daca sistemul nu se va misca spre un invatamânt neconventional, cât mai mult sa dezvoltam aceasta forma de invatamânt, distrugem oameni, distrugem minti deschise deja spre cunoastere. Faptul ca noi nu-i intelegem, ca suntem depasiti, ca am invatat in alt sistem, nu inseamna ca ei merg intr-o directie gresita. Lumea se misca in acea directie, si noi trebuie sa ii ajungem. Acest program propus de mine vine in intâmpinarea nevoilor lor. Nu mai au rabdare sa citeasca, oricât ne-am stradui noi, oricât le-am pune noi cartea in fata. Eu as putea sa spun: copiii mei au citit ce n-a citit lumea, nu, nici ai mei nu au citit cât, poate, as fi vrut eu. Si eu m-am confruntat cu aceasta dilema. Imi spuneau la sedinta cu parintii, doamna, trebuie sa citeasca, de unde sa se informeze, dar ei vin cu informatie, e adevarat ca nefiltrata, neorganizata, asta incercam noi, prin teatru, sa le filtram, sa le dezvoltam spiritul critic, sa aiba opinii.

– Sa-i facem sa gândeasca singuri, cu propriul cap, dupa cum frumos o spune mereu academicianul Solomon Marcus.

– Va multumesc. Il ador pe domnul Marcus. Este de admirat pe acest segment de educatie. Noi nu ne propunem sa facem un spectacol pur si simplu, ne propunem sa avem discutii dupa spectacol, sa dialogam pe net. Am jucat intr-un spectacol care avea ca subiect consumul de droguri, nocivitatea lor, consecintele grave, spectacolul a durat o ora, discutiile de dupa, s-au intins pe doua ore. Nici nu ne dam seama cât sunt de interesati, dispusi sa dialogheze, sa fie ascultati. Ne-am obisnuit sa-i judecam la gramada. Gresit. Asta vrem sa facem. Trebuie sa va mai spun ca avem informatii din piata, impresarii nostri ne spun, ne cer asemenea spectacole, cu ele, zic ei, fac bani. In acelasi timp, ele nu trebuie sa fie “cenusareasa”, nu, vom face spectacole de calitate, atractive. Cu asemenea spectacole putem merge peste tot. Dar, cu siguranta, vom avea ocazia sa mai vorbim despre acest subiect.

– Totusi, dumneavoastra spuneati ca nu faceti experimente cu banii contribuabilului. De unde stiti ce vrea spectatorul, contribuabilul? S-au facut studii, sondaje?

– Aveti dreptate. Nu cred ca s-au facut, de aceea intentionam sa facem asemenea studii, la inceput, cu prilejul “Zilelor Portilor Deschise” avem pregatit, pentru fiecare spectator un mic chestionar, cu patru intrebari. Este o oportunitate, raspunsurile, eventuale comentarii, propuneri vor fi foarte utile pentru noi. Este un inceput.

(N.A. Interviul a fost realizat cu doua zile inainte de demararea proiectului “Zilele Portilor Deschise”. Intre timp, chestionarele au fost adunate si sunt in lucru.)

Daca ati parcurs proiectul meu de management, descriam acolo despre o experienta pe care am avut-o in Japonia. Pe spatele biletului, la teatru, erau doua intrebari: V-a placut si daca doriti sa mai vedeti trupa? M-am gândit ca este foarte bine, in primul rând, teatrul isi face o baza de date, nu te costa nimic, vezi ce doreste lumea, si inca un lucru la care nimeni nu s-a gândit – se pastreaza curatenia, biletele le pun intr-o urna. Este o chestiune foarte desteapta, de ce sa nu o facem si noi? Va fi un permanent dilog cu publicul. Dar lumea se misca, gusturile se schimba, vin alti spectatori din urma, vin tinerii, intrebarile vor ramâne pe bilete. Si ca sa inchei, lumea vrea spectacole bune, vrea valoare, poveste, intotdeauna povestea va vinde. Oamenii au nevoie de speranta, de divertisment.

– Vom avea spectacole de muzica, de dans, cabaret?

– Da. Ne dorim acest lucru. Avem actori, vom face workshopuri, intentionam pentru acest gen de spectacole sa aducem actori din alte teatre, tineri din Bacau. Nu vom angaja alti actori, ne vom limita la colaborari, sa vedem cum se integreaza, cum sunt primiti de public, de colegi. Inainte era sistemul cu repartitie, era bun, era rau? Oricum, este important ca dupa terminarea studiilor sa joci, sa te urci pe scena, trei ani erai asigurat, uneori primeai casa, cum mi s-a intâmplat mie la”Bulandra”. Dupa revolutie, aproape un an nu am jucat, am nascut, stiti cât de greu mi-a fost dupa aceea? Ma uit, ce fac acesti copii care termina facultatea, si in numar foarte mare. Asteapta, spera, viseaza, nu joaca, mai sunt posibilitati la teatrele independente, care-i pune la munca, insa acolo nu se monteaza productii mari, nu sunt bani. Insa ei au energie, o energie extraordinara, care poate fi “exploatata”. Daca am avea si noi energia din teatrul paticular, ar fi extraordinar, iar ei sa aiba banii din teatrele de stat.

– Intentionati sa infiintati, sa reactivati Consiliul Artistic al teatrului. Ce atributiuni are, care este statutul?

– Consiliul artistic are un rol consultativ, nu deliberativ, ne consultam. Este format din oameni de teatru, nu din teatrul nostru, sunt oameni din afara care vin, vad, si spun, el nu este remunerat. Am fost intrebata de ce nu-i format din oameni din teatru, raspunsul a fost ca noi avem nevoie de ochiul critic, din afara teatrului, ei, membrii consiliului sunt critici, regizori, actori, dramaturgi. Nu va dau acum nume, mai sunt inca discutii cu unii dintre cei la care ne-am gândit.

– Ati venit, ati vazut, ati deschis ferestrele…

– …Mi-a placut, si o sa plec, vreau sa stiti acest lucru. N-am venit sa stau o viata aici, este doar o bucatica a vietii mele, pe care vreau sa vad ce voi face cu ea. Asa cum am facut mereu, imi place sa las ceva in urma mea, ceva frumos si bun, in niciun caz nu vreau sa-mi bat joc de oameni, nu am facut-o niciodata, este o mare responsabilitate. Repet, am venit, am vazut, mi-a placut si voi pleca la un moment dat…

– Orice om rational se gândeste ca poate sa nu mearga…

– …Bineinteles ca m-am gândit. Ma gândesc in fiecare zi, in fiecare zi imi spun, Anca faci ce trebuie, faci lucrurile bune, te misti in directia buna sau esti…Nu poti sa judeci dupa o zi, dupa o luna, trebuie sa avem rabdare, dar nici Anca Sigartau nu are rabdare. Avem un public minunat, bun de teatru, va spun cu mândrie, sigur ca imi apar publicul, ma simt bacauanca. Faptul ca nu intotdeauna se umple sala, vine intrebarea, ce ai facut, ce faci, inseamna ca trebuie sa le dai un pic mai mult si mai bun. Cum poti sa faci acest lucru? Eu spun ca in primul rând trebuie sa colaboram, la ora asta ne trebuie parteneriate. Pai, ce facem, noi intre noi…? O sa ma intrebati daca aducem nume, actori cu priza la public, cap de afis. Da, imi doresc sa aduc, dar sa fie in spectacolele teatrului “Bacovia’, imi doresc acest lucru. Si imi mai doresc sa vorbesc cu publicul, “Zilele Portilor Deschise” este o ocazie minunata. Urmeaza Programul “Sakespeare 365”, ne pregatim, la anul sunt 400 de ani de la moartea poetului si nu putem sa stam, toata tara va marca acest eveniment. De asemenea, de la 1 iunie vor incepe repetitiile la o piesa de Sakespeare, “Comedia erorilor”, monteaza Radu Nichifor, regizor tânar, are experienta spectacolelor mari, am jucat cu el, este foarte bun, adora, ca si mine, actorul. Vom avea si un scenograf foarte bun, a luat anul trecut Premiul UNITER. Mergem mai departe, in octombrie, incepem repetitiile, cu premiera in decembrie, la Richard al III-a, este un spectacol deja pus la Gyula, in Ungaria, este o coproductie, cu un teatru din Ungaria, va fi primul festival la care participam, in 2016. Miza este extrem de mare, cel putin pentru mine. Este batut in cuie.

– Nici publicul, nici administratia care da banul nu au rabdare.

– Cred ca Administratia va avea putintica rabdare…

– Ne apropiem de finalul interviului. Sunt voci care se intreaba, va fi editia a XI-a a Galei Star?

– Cu siguranta ca va fi. Au fost voci, asa se intâmpla când se schimba conducerea. Ne pregatim de urmatoarea editie. Acest festival, dupa parerea mea trebuie dezvoltat, sa-l expunem mai mult dincolo de granitele judetului, ale tarii. Ramâne aceeasi structura, este un brand. Ce mi-as dori la anul ar fi sa-l impartim pe sectiuni, nu este normal ca un actor la inceput de drum, sa concureze cu unul experimentat. Si la aceasta editie au fost asemenea situatii. Dupa aceea, spectacolul de muzica, de poezie nu-i drept sa concureze cu monodrama, apoi pantomima si teatrul de papusi cu drama, de exemplu. Vom discuta, vom analiza, sa vedem cum facem. Un prim pas…si vor mai fi si altii. Am vazut posibilitatile actorilor si o sa-i incurajez sa participe la Gala Star, si cei de la Drama, dar si cei de la Animatie, despre care am vorbit mai putin, insa sunt actori, eu nu fac diferenta intre ei, toti sunt actorii teatrului din Bacau.

– Am vorbit de colaborari, de parteneriate, de actori din alte teatre, capete de afis, in Bacau mai sunt actori, actori buni, care nu joaca, unii su fost scosi la pensie, altii nu joaca din alte motive. N-am sa dau nume, sunt sigur ca ati auzit de ei, ii stiti.

– Avem nevoie de actori, da , am auzit povestea la Bucuresti. La Gala Star m-am intâlnit cu actori iesiti la pensie, m-am bucurat, am vorbit cu ei. Eu nu sunt de acord cu intreruperea colaborarii cu actorii iesiti la pensie, este o mare nedreptate, a venit o data, la un consiliu de administratie intr-un teatru, un gunoier, ce sa ne mai ascundem dupa degete, care a spus ca actorii in vârsta trebuie scosi la pensie, iar daca avem nevoie de actori in roluri de maturi a spus sa le punem barbi celor tineri. Este o tâmpenie in teatru. Avem nenumarate exemple de actori mari, care au jucat pâna la vârste inaintate, L.S. Bulandra, Tamara Buciuceanu, Draga Olteanu, Radu Beligan, Stela Popescu etc., etc. Este o oroare sa nu le oferi posibilitatea sa joace, sa se exprime, ei vin cu colosala experienta, multi au si acum publicul lor. Nu poti sa le iei scena. Este vorba de respect. Teatrul nu s-a nascut cu mine, nu ieri, nu azi. Teatrul il ai si pentru ca acesti actori l-au tinut, s-au sacrificat, da, s-au sacrificat pentru ca teatrul românesc sa prospere, sa deschida granitele, cu ei am impresionat Parisul, Londra, Berlinul, Tokio. Putini stiu conditiile in care se juca inainte de ’89. Am sa va dau doar un exemplu, jucam cu Gina Patriche, eram la inceput, la moment dat a incercat sa bea apa dintr-un pahar, apa avea gheata. Pe scena. Cum sa le intorci spatele acestor oameni. Ei sunt istoria teatrului românesc. Daca Teatrul “Bacovia” este, exista, cu siguranta exista si datorita acestor oameni. Este, dupa mine, un genocid. M-am interesat, stiu, acesti oameni sunt buni, foarte buni.

– Bacaul are un teatru, o filarmonica, avem un centru international de cultura, mai multe muzee, artisti plastici, scriitori, reuniti in doua uniuni profesionale. De multi ani, eu visez la o intâlnire a artelor in Bacau, o sarbatoare a artelor. Cu regret va spun, nu-i nicio noutate, cred, nu vad un actor (cu rare exceptii) la vernisajul unei expozitii, un artist plastic la un concert, un scriitor la teatru. Fiecare traieste in lumea lui, ii este suficient…

– Sa stiti ca nu numai aici. Si in Bucuresti este la fel. Am prieteni artisti, mai vorbim, se intâmpla lucruri extraordinare la ei, la noi, la altii, insa se intâmpla in suc propriu, cum se spune. Da, si eu imi doresc sa deschidem portile, sa intram pe portile deschise de alte arte. Dupa ce igenizam teatrul, ca trebuie facute multe, mi-ar place sa invitam artisti plastici in teatru, avem foaierul cu vizibilitate, avem o sala mai mica pentru actiuni intime, ca lansari de carte, concerte de camera etc. Sunt si pentru teatru in spatii neconventionale, insa gândit bine, sa nu afectam calitatea, sanatatea actorului. Nu pot sa iau “Nora” si sa merg in piata…

– Am vorbit de teatrul de actori, de proiecte, când o s-o vedem pe Anca Sigartau pe scena bacauana, intr-un rol?

– Le-am spus colegilor mei ca imi doresc sa joc, sa ma urc pe scena, suntem colegi, eu nu ma urc pe scena cu scaunul asta, de director, ma urc curat, actor, egal cu fiecare. Cred ca ar fi benefic, si pentru mine, si pentru ei, cât si pentru public. Acum insa ma preocupa managementul teatrului. Intrarea pe scena este pe locul doi. Deocamdata. Nu am venit in Bacau ca sunt nejucata in Bucuresti, joc, am spectacole, am proiecte. Am exemple, colegii mei, Caramitru a venit, a jucat, a montat, Ogasanu, la fel, Rebenciuc idem.

– Manager actor, manager profesionist? Stiu raspunsul, altfel nu ati fi aici, dar…

– Stiti ce se intâmpla, sunt exemple cu ambele variante. Nu stiu sa spun acum, doar vazând si facând. Eu am venit cu tot sufletul, pentru oamenii din acest teatru. Imi place sa fac lucruri frumoase, trainice.

– Unde locuiste managerul Teatrului “Bacovia”?

– In teatru. Mi s-a recomandat sa inchiriez un apartament, insa va spun, eu stau toata ziua in teatru, se termina spectacolele la ora 23.00, unde sa ma duc atunci? Mi-e mult mai usor, mai comod asa.

– Eu am mai vorbit despre acest subiect, am stat de vorba cu actori care locuiesc in teatru, cu familie, copii. Nu inteleg cum Primaria Bacau nu a gasit, nu gaseste solutii pentru patru actori, pentru trei actori, sa le repartizeze o locuinta decenta, sa nu mai aiba gândul ca este un paria, un nimeni in oras. Se gasesc solutii pentru medici, pentru functionari.

– Da, si conditiile sunt proaste. Nu cunosc situatia in profunzime, insa, sigur, voi deschide acest subiect cu primaria. Este foarte bine ca se dau locuinte la medici, ei salveaza vieti, dar si noi salvam vieti, la noi se vede in timp, noi facem si preventie. Si la noi si in invatamânt, rezultatele nu se aduna aritmetic. Uneori se uita ca teatrul, cultura, pot fi si agenti electorali, un primar care a investit in cultura a ajuns de la primarie la Cotroceni. Investitia in cultura iti aduce profit, banii investiti in cultura se intorc inzecit inapoi.

– Va multumesc pentru timpul acordat, a fost o placere, o incântare pentru mine sa aud din sursa autorizata ce urmeaza sa se intâmple in Bacau, cu teatrul, va doresc numai bine si proiectele dumneavoastra sa aiba succes.

spot_img
spot_img
- Advertisement -

Ultimele știri