28 martie 2024
InterviuVreau sa fiu Eu!

Vreau sa fiu Eu!

Stam, astazi, de vorba cu Geo Barcan, eleva in clasa a XII-a la Colegiul National „Gheorghe Vranceanu”, pasionata de teatru, film si fotografie, a carei piesa se joaca deja la Teatrul Excelsior din Bucuresti.

-De unde si de cât timp ai aceasta pasiune pentru teatru?
-Cred ca prima mea aparitie legata de teatru a fost, undeva, prin clasa a VII-a, când am scris o piesa de teatru la mine la scoala, iar profesoara mea de limba româna mi-a dat sansa sa pot pune in scena acea piesa in cadrul unui spectacol. Era o piesa de 20 de minute, nu era cine stie ce, dar pentru mine a insemnat foarte mult. Apoi, când am intrat la liceu, am cunoscut acea nebunie cu trupele de teatru. Am incercat si eu si am fost sa dau o auditie dar nu am fost acceptata. Am plâns o saptamâna si am zis ca nu vreau sa mai merg si sa aud de teatru, pentru ca nu e de nasul meu. Dupa ceva timp, la scoala, a aparut cineva si m-a intrebat daca nu vreau sa joc intr-o piesa. Am ramas surprinsa dar am acceptat. Aceasta intâmplare, pentru mine, a fost un semn ca trebuie sa merg mai departe si sa nu ma opresc. Am obtinut rolul si a fost o experienta grozava. Apoi au urmat alte si alte piese…

-Intre timp te-ai apucat si de regie…
-Da, este adevarat, dar am facut mai multe feluri de regie: de film si de teatru. Dar ce mi-a dat startul, a fost regia de teatru.



-Sa le luam pe rând. Câte piese de teatru ai regizat ?
-Oficial, am regizat o singura piesa si aceea este „Cântareata cheala”. Am mai lucrat la un proiect cu o colega, proiect care a cazut, dar pe alta parte nu traiesc cu niciun regret, pentru ca in perioada respectiva am invatat foarte multe lucruri, care, in ciuda esecului aparent, au insemnat foarte mult.

1509291_1011417075553691_401190147058538770_n

-Si pe parte de film?
-Pe acest segment, am fost participanta la T.I.F.F. anul trecut, la sectiunea „Let’s go digital” care este sectiunea pentru tineri. Este vorba despre un atelier de filme unde ne-am intâlnit cu profesori de la U.N.A.T.C. si am facut zece zile de cursuri iar la sfârsit a trebuit sa prezentam un film facut in urma acelui atelier, film jurizat si supus unui vot. In urma acelui vot, filmul la care am lucrat impreuna cu cea mai buna prietena a mea si cu inca un participant din Bucuresti a câstigat premiul pentru cel mai bun scurt metraj de la sectiunea de tineri.

-Revenind la teatru, am inteles ca ai o piesa care se joaca la Teatrul Excelsior in Bucuresti. Ce ne poti spune despre aceasta piesa?
-Da. A fost un concurs lansat de Teatrul Excelsior, anul trecut in iarna. La acel concurs au fost inscrise aproape o suta de piese din care au fost alese doar sase, cele mai bune. Cei sase participanti au luat parte la un curs cu Mihaela Mihailov, care este unul din cei mai percutanti dramaturgi la ora actuala, iar in urma acelui curs, noi a trebuit sa ne adaptam piesa, sa o imbunatatim. Dupa aceea, piesele au fost trimise juriului care a ales sa se faca niste spectacole lectura. Dupa toate acestea, a fost aleasa cea mai buna piesa, care a fost pusa in scena la teatrul Excelsior. Aceasta a fost piesa mea, piesa intitulata „Jocul de-a teatrul”, piesa care s-a jucat stagiunea trecuta si care cred ca inca se mai joaca. In piesa sunt prezente doua personaje, un calau si un acuzat, iar regia spectacolului este semnata de Horia Suru, care activeaza si la noi la Bacau, la Teatrul „Bacovia”.

-Cât de departe vrei sa mergi cu teatrul ? Iti doresti o cariera in aceasta directie?
-Eu am aplicat deja la cinci facultati din strainatate, la regie, teatru si film, o parte dintre ele chiar m-au acceptat iar de la celelalte astept inca un raspuns. Sincer nu stiu exact catre care sa ma indrept dar mai am timp sa ma gândesc. Pâna atunci mai am de dat si bac-ul…

-Pe lânga teatru si film faci si fotografie. Povesteste-ne câte ceva despre aceasta pasiune.
-Da, fac si fotografie in timpul liber, printre altele. Am avut vara trecuta o expozitie sustinuta de Teatrul „Bacovia” in cadrul Festivalului Theaterstock, aceasta fiind prima mea expozitie oficiala. A urmat apoi Salonul Anuala 2015 de Fotografie, care a fost in octombrie la Fondul Plastic si urmeaza alte proiecte legate de fotografie pentru anul 2016, dar, având programul foarte incarcat, am lasat fotografia mai la urma. Probabil ca va fi o expozitie in luna martie, dar nu pot sa va spun mai mult de atât.

-Am vorbit de teatru, de film, de regie si de fotografie. Mai ai si alte pasiuni ?
-Sigur. In timpul liber mai si scriu. Am o colaborare cu „Dilema veche” (revista saptamânala de cultura-n.r.) de vreun an si ceva, am mai scris la reviste din Bucuresti, la revista „Arte si meserii” si la alte publicatii online. Subiectele mele sunt foarte diverse si depinde si de publicatia la care scriu. Am mai scris si la voi, la Desteptarea, si mai am proiectele mele, poeziile pe care le scriu…

-Scrii si poezii? Te-ai gândit sa le reunesti intr-un volum?
-Scriu si poezii dar nu stiu sa spun câte. Nu m-am gândit niciodata sa le reunesc intr-un volum pentru ca nu pot sa le adun. Eu scriu poezii si in limba româna si in limba engleza si mi-e greu sa le adun..asa…undeva… Iar chestia asta cu publicatul, e asa…iti da un statut, iti pune o stampila, iti ia cumva din libertate. Deja esti categorisit undeva si eu nu simt nevoia de asa ceva. Nu vreau sa se puna o eticheta pe mine si sa se spuna: esti regizor, esti fotograf, esti scriitor. N-as vrea sa mi se intâmple chestia asta vreodata. As vrea doar sa fiu eu, si eu pot sa fac foarte multe lucruri: sa fotografiez, sa regizez, pot sa scriu, pot sa fac multe lucruri…

-Esti la vârsta la care tinerii au si alte preocupari si ma refer aici la petrecerea timpului liber prin cluburi sau alte genuri de distractie. Putem spune ca si tu ai o astfel de latura?

-Nu cred ca am alta latura, decât cea artistica. In momentul când iti asumi faptul ca vrei sa faci arta deja se produce o schimbare in tine si nu-ti mai percepi timpul despartindu-te de latura asta. Eu am avut o experienta recenta. Am mers intr-un club si m-am simtit oribil. Am ajuns intr-un stadiu de dezolare, mi-a parut foarte rau ca am mers acolo, dar pe de alta parte, incepi sa vezi lucrurile astea ca pe niste experiente pe care la un moment dat poti sa le fructifici sau poti sa inveti ceva din ele. Probabil ca, daca nu as fi avut lucrul asta de care sunt foarte atasata, nevoia constanta de creatie daca nu fi avut-o in mine, m-as fi enervat pe situatia asta, as fi regretat enorm. Dar lucrurile astea ma fac sa nu regret si sa-mi zic ca sunt niste experiente din care eu pot sa invat ceva si pe care pot sa le exprim, pot sa le pun pe hârtie, pot sa le pun in fotografie, pot sa fac multe lucruri cu ele. Toate acestea ma ajuta la ceea ce sunt eu.

-Te vezi undeva anume in viitor?
-Nu vreau sa ma vad undeva peste 10-20 de ani. Nu ma vad nicaieri pentru ca eu nu stiu ce voi face peste 20 de minute. Tot ce pot sa spun este ca as vrea sa ma vad cea mai buna varianta a mea, cu fiecare zi care trece, dar nu facând ceva maret, anume.

spot_img
spot_img
- Advertisement -

Ultimele știri