Volei pe ritm de Ozosep

Evolutiile foarte bune ale voleibalistului de la Stiinta Bacau, Krisztian Csoma au facut ca binecunoscutul cântec popular maghiar sa devina hit in Sala Sporturilor

1


Pe Krisztian Csoma nu e bine sa-l ai de cealalta parte a fileului. Atacurile sale sunt devastatoare. Dau peste cap si degetele adversarilor, si tabela de marcaj. Pe Krisztian este foarte bine, in schimb, sa-l ai ca interlocutor la o sueta. E amabil, cu simtul umorului si cu…vorbele la el, fie ele si in engleza. Din limba româna, voleibalistul de 28 de ani al Stiintei a prins deocamdata ceva mai putin. Are insa timp. In special daca isi va prelungi contractul. „Nu stiu, ramâne de vazut, orice este posibil. Pentru asta, trebuie sa ramânem, insa, in prima liga”, marturiseste „universalul” care tocmai a contabilizat cu Stiinta prima victorie in Divizia A1: 3-1 contra celor de la U Cluj.

-Krisztian, cum ai ajuns la Bacau?

-Oh, e ceva mai complicat. Initial, trebuia sa joc pentru echipa din Piatra. Am ajuns acolo pe la inceputul lui septembrie, insa veneam dupa o pauza foarte lunga si aveam nevoie de ceva timp pentru a-mi intra in ritm si in forma. Numai ca antrenorul de acolo a decis sa ma vada la jocuri inca de la bun inceput. Normal ca nu prea aveam ce arata, motiv pentru care nu am putut continua acolo. A intrat pe fir Stiinta, am coborât 60 de kilometri si… iata-ma aici.

-Cum ti se pare Bacaul ca oras?

-Un oras frumos, in care e placut sa traiesti.

-E un raspuns de complezenta?

-Pai, eu vin din Kecskemet, un oras din mijlocul Ungariei. Si despre Kecskemet obisnuiesc sa spun ca e un oras in care e placut sa traiesti, asa ca nu e neaparat un raspuns de complezenta.

-Ultima echipa la care ai evoluat a fost Hapoel Ierusalim. Cum ti se pare voleiul din România fata de cel din Israel?

-Sa stii ca sunt diferente mari. Aici, nivelul e mult mai ridicat. Sunt si multi straini de valoare, iar campionatul este destul de puternic. Acolo, sunt trei, maximum patru echipe ceva mai bune.

-Sunt diferente si in ceea ce priveste câstigurile materiale?

-Da, trebuie sa recunosc ca in România câstig mai bine. (Zâmbeste). Dar sa nu ma intrebi cât.

-OK, te intreb altceva: cum te-ai integrat la Stiinta?

-Bine, foarte bine. Colectivul este unit, primitor, iar majoritatea baietilor vorbesc engleza, asa ca nu au existat probleme de integrare. Voleibalistic vorbind, am avut parte de un start de campionat mai dificil, in conditiile in care am intâlnit adversari foarte puternici. Acum, ca tot am obtinut primele puncte si prima victorie, cred ca putem sa ne ridicam in clasament.

-Unde locuiesti?

-Clubul mi-a pus la dispozitie mie si lui Ivkovic un apartament de colegiu. Fiecare avem câte o camera, ne gospodarim singuri.

-Unde obisnuiesti sa manânci?

-Imi fac singur de mâncare. Imi place foarte mult sa gatesc, este unul dintre hobby-urile mele, alaturi de pescuit. Gatesc pui, orez, peste, cu precadere somon.

-Fiindca tot aminteai ca te pasioneaza pescuitul, trebuie sa convenim ca in Bacau e mai greu sa prinzi somon, nu?

-(Zâmbeste din nou). Daca pescuiesti in hipermarket-uri, nu, nu e greu de loc! Il prinzi usor; trebuie doar sa ai portofelul la tine.

-Ce senzatie ai când asculti Az a Szep? Stii, noi spunem asa cum se aude, Ozosep.

-Pentru noi, maghiarii, când zici Az a Szep, pur si simplu zici muzica.

-Bun, si când auzi aceasta piesa aici, in România, cum te simti?

-Bine, cum sa ma simt? Eram acum câteva saptamâni intr-un taxi, iar când soferul a aflat ca sunt din Ungaria, a inceput sa-mi cânte Az a Szep. A fost simpatic.

-Eu ma refeream la ce simti când auzi piesa aici, in Sala Sporturilor?

-(Sincer mirat) Se difuzeaza aici?

-Vorbesti serios? Adica n-ai auzit-o niciodata aici? La fiecare punct realizat de tine, crainicul salii da drumul la Az a Szep, iar publicul aplauda frenetic: si realizarile tale, dar si piesa. Uneori, intre seturi, e lasata piesa intreaga, nu doar un fragment.

-Wow! Sincer, nu mi-am dat seama. Sunt foarte prins in timpul jocului, foarte concentrat si nu aud nimic din ce este in jur. Deci, asa sta treaba: se da Az a Szep! (Izbucneste in râs). E bine de stiut si chiar ma bucur ca mi-ai spus; voi incerca sa fac mai multe puncte.

-Te mai gândesti la nationala Ungariei?

-Sincer, nu prea. Am jucat in nationala pe vremea când acopeream postul de centru. Acum, ca „universal”, e mai greu sa prind echipa. La câti „universali” buni exista in Ungaria…

-Ai o prietena?

-Da, se numeste Nikoleta si a ramas in Ungaria, unde este manager la o companie. A jucat si ea handbal.

-Clopote de nunta?

-La drept vorbind, nu prea le aud. Sau nu inca. Ce-i drept, n-am auzit eu nici Az a Szep…

-Când o aduci in România?

-Nu stiu. Probabil ca in faza urmatoare a campionatului. Sper ca pâna atunci sa urcam in clasament, astfel incât sa nu ma fac de rusine fata de ea..

– O ultima intrebare: stii, probabil, ca, in general, relatiile dintre români si maghiari nu sunt chiar idilice. Ai avut vreo experienta neplacuta in Bacau din acest punct de vede.

-Nici vorba. Lumea se comporta foarte frumos cu mine si nu am avut decât experiente placute. Ma simt apreciat aici, iar acest lucru ma bucura.



Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

1 COMENTARIU

  1. Hai Ozosep ca o zici bine! Nu trebuie sa fie probleme cu ungurii. Nici cu cei de dincolo de hotare si nici cu conlocuitorii nostri din judetul Bacau. Sunt multi si onesti. Ei nu cunosc Ozosep ca nu au avut posibilitatea sa-si evoueze cultura maghiara datorita politicii de accelerare a integrarii in neamul romanesc. Eu, sincer sa fiu, nu sunt de acord ca sa starpim culturi, ci sa le lasam sa ne ingane… Ozosep! 🙂

LĂSAȚI UN MESAJ