Voda bea ciubuc tolanit pe divan. Era plictisit. Nu mai voia nici vânatoare, nici voiajuri in cele strainatati, nici cafea. Nici nu mai poftea la comediile de la teatru, bucatele i se pareau fara gust. Trebile tarii nu-l interesau, ca abia incasase birul si iar isi lasase supusii fara un sfant.
Nu-l durea pe el capul de prostalaii de tarani pe care ii zapacea seceta sau ii ineca ploile.
Batu din palme si striga feciorului, care isi itise capul de dupa draperie, sa-l cheme pe Aga.
– Sa traiesti intru multi ani, Maria Ta!, ii ura Aga Pietrosu, cu glas mieros.
– Traiesc, traiesc, nu va fie grija, ca nu scapati voi asa usor de mine. Ia, zi, Aga, iti place slujba pe care o ai?
– Place, Maria Ta!
– Leafa e buna ai, ti s-a adus trasura de la Viena, cum am poroncit?
– Buna leafa, Maria Ta. Si trasura e buna, marfa nemteasca, Maria Ta!
– Arnauti ai destui? Caligrafi ai la cancelarie, meseriasi la beci ai care sa scoata marturiile?
– De toate sunt, Maria Ta, ba chiar cu prisosinta.
– Atunci de ce se fura in tara asta, Aga? striga Voda.
– E corupti, Maria Ta. Si e multi. Neam de hoti. Sunt invatati sa fure.
– Si ai luat masuri, Aga?
– Luat, Maria Ta. Am 1.000 de tarani care au fost prinsi furând stiuleti din mosia boierilor. Am bagat la beci 2.000 de rumâni pe care i-am prins pescuind din râurile Mariei Tale. Si mai am fo 5000 prinsi pentru diferite alte pricini – au cules ciuperci din padurea domneasca, au vânat iepuri de pe câmpurile boieresti, au mâncat de dulce in zi de post, si asa mai departe.
– Aga, nu ma prosti pe mine. Astea-s ciurucuri. Povesti. Da’ de furtul celor 5.000 de galbeni din vistierie te-ai interesat? Ca mi se pare ca a scris la gazeta ca ar fi mâna vistiernicului…
– Interesat, Maria Ta. Da’ nu se poate face nimic. Vistiernicul e sudit de-al austriecilor, nu ne putem atinge de el ca ne face scandal consulul si pe urma se face si protest la Stambul si nu stiu ce o sa spuna Prea Luminatul Sultan dupa aia…
– Da’ cu podul ala abia construit si care s-a rupt cum mai sta treaba? Ca a fost facut de boier Armanu…
– Maria Ta, podul nici macar n-a fost construit dar a fost platit. Insa nu ne putem baga, ca banii i-a luat o companie frânca. Si frâncii sunt in alianta cu turcii si sultanul, laudat fie-i numele, nu vrea sa se strice cu ei.
– Da’ cazul ala cu boierul cela care a scos 200 de care de sare de la ocna si nu a platit vama cuvenita?
– Maria Ta, e pericol si acolo, ca boierul cela a platit spaga cinstita la Marele Vizir, care e ochiul si urechea maritului sultan. Nu ne bagam, ca ne pierdem capurile!
– Bine, Aga, imi zici ca bagam la ocna pe coruptii astia mici, dar de coruptii aia mari nu ne putem atunge? Pai, nu fura 10.000 din astia mici cât fura unul din astia mari…
– Lasa, Maria Ta, ca inca mai este de unde a se fura. Si-apoi, românii pot fi prostiti usor. Ii scot, mâne, in lanturi pe Podul Mogosoaiei pe vreo 500 din astia mici si sa vezi ca o luna numai despre anticoruptia Mariei Tale o sa se vorbeasca!
 | Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității" |
