În multe locuri din Sfânta Evanghelie citim că oamenii chinuiţi de cele mai felurite boli, paralitici, orbi, şchiopi, muţi, leproşi, şi alţii s-au apropiat de Hristos spre a ruga tămăduirea de boală. Sfânta Evanghelie din duminica a X-a după Rusalii istoriseşte cazul unui tată îndurerat care caută şi cere ajutorul Mântuitorului pentru nefericitul său fiu ce suferea de o boală grea şi era cuprins de duh necurat.

Tatăl, văzând chinurile groaznice pe care le suferea copilul, l-a adus mai întâi la Apostoli, crezând că ei îl vor putea vindeca, dar aceştia n-au putut. Atunci tatăl s-a îndreptat cu rugămintea către Iisus, Cel ce tămăduia toate bolile şi toate neputinţele : “Doamne, miluieşte pe fiul meu că este lunatic şi rău pătimeşte; că de multe ori cade în foc şi de multe ori în apă. Şi l-am adus pe dânsul la ucenicii tăi, şi n-au putut să-l vindece.” (Matei 17, 15-16). Domnul Iisus, văzând cumplita suferinţă a copilului, a zis: “Aduceţi-l aici, la Mine!” Apoi a certat duhul necurat să iasă din bolnav şi copilul s-a tămăduit din ceasul acela.

Aparenta uşurinţă cu care Iisus l-a vindecat pe cel posedat i-a mirat pe ucenici. Evangheliştii mărturisesc că Iisus a dat Apostolilor Săi darul vindecării oricărei neputinţe: „Chemând la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat lor putere asupra duhurilor celor necurate, ca să le scoată şi să tămăduiască orice boală şi orice neputinţă.” (Matei 10, 1), dar în cazul de faţă, iată că nu au putut să-l vindece pe fiul acestui tată nefericit. Apostolii L-au întrebat de ce ei nu au putut să alunge demonul, iar Dumnezeiescul Mântuitor le-a răspuns: “Pentru puţina voastră credinţă.” (Matei 17, 20). Credinţa apostolilor a fost slabă şi de aceea încercarea lor de a alunga demonul din copil, a fost lipsită de succes. Au fost fericiţi că au primit o putere deosebită, au avut poate momente când orgoliul omenesc i-a adus în pragul mândriei deşarte, fapt pentru care Iisus le-a adus aminte că orice putere, aici pe pământ, de la Domnul este! O lecţie de umilinţă care purifică credinţa.

Credinţa constituie esenţa vieţii creştine :“ Fără credinţă, este cu neputinţă să fim plăcuţi lui Dumnezeu, căci acela, care se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă în El ”, spune Sfânta Scriptură (Evrei 11, 6). Credinţa conferă puterea de a duce o viaţă demnă, onestă şi este un sprijin în privinţa trecerii peste greutăţile vieţii acesteia, peste “munţii” ce stau în calea noastră către mântuire, ea fiind aceea care ne deschide noi orizonturi de abordare a lumii în care trăim, pregătindu-ne pentru viaţa viitoare. Credinţa a fost şi este un nesecat izvor de putere pentru om, pentru că prin ea intri în legătură cu viaţa cea adevărată, cu Dumnezeu :“Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă.”(Matei 17, 20).

Dar credinţa trebuie să fie lucrătoare prin iubire, pentru că după cum ştim “Credinţa fără fapte este moartă” (Iacob 2, 20), iar cele două pietre de încercare a tăriei credinţei sunt postul şi rugăciunea. Aceasta o aflăm tot din Evanghelia de astăzi, care se încheie cu sfatul Mântuitorului către Apostoli :“ Dar acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post”(Matei 17, 21). O rugăciunea cucernică şi stăruitoare este o lucrare de ridicare a minţii şi sufletului nostru către Dumnezeu, faţă de care nutrim cele mai sfinte sentimente de dragoste şi supunere, iar postul, prin înfrânările ce le impune pentru corp şi, mai ales, prin înfrânările de ordin moral, pe care credinciosul şi le impune şi le trăieşte în acest timp al renunţărilor şi al reţinerilor, oferă şansa unei vieţi noi. Fiecare om se confruntă în timpul vieţii sale cu diferite greutăţi, amărăciuni, dureri, pierderi, eşecuri sau nefericiri, care apasă asupra inimii lui ca un munte, iar în astfel de momente, numai credinţa însoţită de post şi rugăciune îi oferă puterea de a trece peste încercări, împlinind voia lui Dumnezeu şi pregătindu-se pentru viaţa cea veşnică.

Pr. dr. Marius Popescu,
Parohia „Sfântul Ioan” Bacău


Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

LĂSAȚI UN MESAJ