„La 40 de ani, am zis ca-s batrâna si Dumnezeu mi-a dat un copil”
Valentina Zota are 78 de ani si am cunoscut-o la Caminul pentru Persoane Vârstnice Bacau. Femeia cu trasaturi atletice ma astepta in holul cladirii la ora stabilita. Cu patru minute inainte de sosirea mea, intrebase pe cineva cât mai este „pâna la si jumatate”. Nu ne cunoasteam si, cu toate acestea, din respect pentru ea, am fost punctuala. Când ni s-au intersectat privirile pentru prima oara, am stiut ca femeia asta are multe de spus. La prima vedere, mi-a placut ca afisa un zâmbet larg, cald, incurajator. Se vedea treaba, dupa tonusul ei, ca si-a trait viata la maxim si, inca, mai are o multime de asteptari de la ea. Discutia a inceput amical si a curs lin, ca intr-o poveste inca nescrisa…
Viata de santier
Valentina Zota: O viata intreaga am muncit pe santier. Am fost tehnician atasamentist. Mi-a placut mult meseria asta, in sensul ca aveam o activitate concreta. Mergeam la lucrari, masuram, raportam ce materiale sunt necesare pentru o lucrare sau alta si aveam o raspundere mare. A fost greu, dar frumos. Erau si impedimente, in aceasta lume a barbatilor, iar problema de care m-am izbit mereu era ca nu existau toalete pentru femei. Mereu ii spuneam maistrului sa faca ceva in directia asta, dar niciodata nu s-a rezolvat. E greu, ca femeie, sa mergi in acelasi loc cu barbatii. Si, pentru ca imi era rusine si nu mergeam la toaleta, m-am ales cu o boala cronica, ce si-a pus amprenta asupra starii de sanatate.
Insarcinata „la batrânete”
Valentina Zota: Cel mai mult, regret ca nu am avut mai multi copii. Abia la 40 de ani, am ramas insarcinata, când nu mai aveam nicio speranta. O cunostinta imi sugerase, in tinerete, sa merg la Baile Felix, sa tin tratament cu ape termale, ca sa fac copii. Atunci, mi s-a parut ca ma ia in râs, insa, intâmplarea a facut sa ajung in aceasta statiune, impreuna cu sotul meu care cazuse si avea probleme cu umarul. Lui ii recomandase medicul recuperare la Baile Felix si am mers cu el. Dupa aproximativ trei luni, am ramas insarcinata. Si mi-a dat Dumnezeu un copil atât de frumos, incât, dupa nastere, am intrebat-o pe asistenta daca nu cumva mi-au schimbat copilul. Fiul meu are acum 38 de ani si e la fel de frumos. Mi-a adus bucurie in viata si mi-a daruit doi nepoti.
Nu vrea sa fie povara nimanui
Valentina Zota: Eu am ales sa vin la camin. Fiul meu s-a casatorit, au aparut apoi copiii si apartamentul cu doua camere era prea mic pentru cinci persoane. In plus, m-am gândit ca am o vârsta si trebuie sa-mi vad de batrânete. Am incercat de trei ori, pâna acum, sa vin la camin, dar fiul meu a fost impotriva. Anul acesta, in vara, am umblat o luna intreaga pentru tot felul de adeverinte si, când am finalizat dosarul, l-am pus pe fiul meu in fata faptului implinit. A trebuit sa-si dea acordul, in cele din urma, pentru ca i-am explicat ca nu vreau sa-i incurc. Am o prietena care sta la camin de opt ani. Eu fac patru luni in aceasta luna. Sunt, inca, in perioada de acomodare. Stau in camera, impreuna cu o alta doamna, si incercam sa dezvoltam o relatie frumoasa. Fiecare are tabieturile si suferintele ei, insa, trebuie sa trecem increzatori mai departe si sa ne ingaduim unii pe altii.
Politica o tine ancorata in realitate
Valentina Zota: Nu stiu ce m-as face fara televizor. Imi place politica, dar, in aceeasi masura, ma dezgusta unele lucruri care se intâmpla in plan politic. Ii vad in lupta pentru presedintie pe Iohannis si pe Ponta, dar il creditez mai mult pe Ponta. E mult mai activ decât Boc si mi-a placut ca l-a infruntat permanent pe Basescu. Oricum, de la viitorul presedinte astept sa aiba initiativa de a construi mai multe fabrici si de a asigura locuri de munca oamenilor. Uite, din cauza asta jelesc batrânii comunismul. Ca, pe vremea aceea, aveai un loc de munca asigurat, iti repartizau casa si, daca voiai masina, nu era chiar atât de greu sa ti-o cumperi. Sa stiti ca nu mi-am pierdut speranta si astept ca lucrurile si viata sa ia o alta intorsatura. Eu vreau sa mai rezist câtiva ani, ca sa-mi vad copiii si nepotii realizati. Uneori, ma las in voia lui Dumnezeu.
