Discutiile (sa nu le spun chiar conflicte) dintre locatarii unui imobil, dintre ei si proprietarii eventualelor spatii comerciale de la parter, apar cu duiumul. Tocmai citesc, chiar in acest ziar, despre unul asemenea. De când ma stiu orasean (si sunt ceva ani), am asistat la tot felul de gâlcevi, la paruieli si la scandaluri ca la usa cortului, dar si la initiative in comun pe care le-am trecut de multa vreme in cartea cu aminitiri frumoase.

As indrazni sa spun ca asemenea intâmplari au, pâna la urma, un fel de aer casnic sau mai bine spus domestic, precum diferendele dintre soti. Pentru ca, pâna la urma, ziceam, intr-un bloc cu zeci de apartamente si spatii comerciale la parter, traim, mai solitar sau mai sociabil, ca intr-un fel de familie. Pe unii i-am auzit ca au sarbatorit chiar, cu sampanie si sarmale, implinirea a 20 sau 30 sau 40 de ani de când au devenit buni vecini.

Din asemenea considerente, expuse aici, evident, frugal, ma tot mir când aud, insa, numai de scandaluri. Unii se cearta de la apa calda, altii de la curent, altii de la tulburarea linistii si tot asa. Fleacuri, dar fleacuri care lovesc in orgolii nerefulate pâna atunci, motive de la care vecinii incep sa se tatoneze, mai intâi, apoi sa se persifleze, dupa care sa se acuze, sa continuie vehement cu injuraturi si, Doamne feri!, cum ar zice ardeleanul, la unii se cam sfârseste cu vânatai.

De ce, oameni buni? Când e la mintea cocosului ca linistea pe scara trebuie respectata, la fel si curatenia, ca datoriile la intretinere n-ar trebui sa se accentueze, ca daca se sparge o teava sau se rupe ceva pe acoperis ar trebui cu totii sa contribuim la reparatii. De ce sa nu cautam solutii, surse de finantare si nu sudalme grele sau sa afisam indiferenta jignitoare? Dar, nici in casa fiecaruia nu-i totdeauna armonie. Cum sa apara si sa reziste ea la infinit printre vecinii de pe scara sau din bloc.

In primii ani de viata libera in România, când se punea deja problema debransarilor de la sistemul de incalzire centrala, un onorabil si influent director de banca din Bacau le-a propus vecinilor de scara sa monteze o centrala pentru toate apartamentele lor. Tehnologie era, chiar si bani se gaseau, ba domnul director ar fi suportat mult din nota de plata. Vecinii, insa, nu si nu. Omul si-a cumparat, atunci, centrala proprie. Dupa atâtia ani, centralele de apartament sau de scara sunt mai peste tot. Nu era mai bine ca vecinii aceia sa se fi inteles de la inceput, cu frumosul, sa fi batut palma si nu pumnul?

loading...

Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

LĂSAȚI UN MESAJ