Preambul

În urmă cu ceva timp, pe când rubrica de faţă se numea „Limba ce-o vorbim şi-o scriem”, apărea un puişor al ei, „Auzite ori citite”. Acum am croit o haină nouă, întorcând-o oarecum pe cea veche. Am mers la sursă: I. L. Caragiale, în schiţa Grand Hôtel „Victoria Română” (1890), notează după o noapte de nesomn petrecută în oraşul natal: „Sunt ameţit, nervii iritaţi – simt enorm şi văz monstruos”. Fraza finală a atras atenţia multor creatori: regizori (Lucian Pintilie a pus-o pe genericul filmului „De ce trag clopotele, Mitică?”), redactori („Dilema” a folosit-o drept motto), comentatori („Văd, aud şi citesc/…/despre educaţia noilor generaţii” – Maria Iordănescu) etc. Uneori adverbele („enorm” şi „monstruos”) devin adjective: „Cu simţ enorm şi văz monstruos /Caragiale/ a concretizat literar personaje memorabile /…/” – Clara Mărgineanu, jurnalul.ro . S-a produs însă o uniformizare a grafiei, cu parfum de epocă dat de ţ şi de z. Dar Ştefan Cazimir rostea simt, iar Caragiale aşa a scris: „Simt/…/şi văz/…/” (Opere, 1930). Autorul unei teze de doctorat (2016) nu greşeşte: „Simt enorm şi văz monstruos prin… micul ecran”. Noi ne-am prevalat de libertatea publicistului, contopind verbul vechi (eu văz/auz) cu substantivul comun (un văz/auz).

Anul şi cuvântul

Nu cunoaştem exact raţiunile (sau regulamentul) după care o vorbă este decretată vedeta anului expirat. Ni se aduce la cunoştinţă, astfel, că dintre atâtea gânduri câte se învârt în mintea noastră, exprimate în limba fiecărei seminţii, doar unul este ridicat pe podiumul lexical internaţional. (Ar fi interesant de aflat şi numele celor situate pe locurile al doilea şi al treilea. Dacă în 2015 cuvântul anului a fost IDENTITATE (cu zece litere în română, ca nota maximă), pentru 2016 avem parte de un derivat cu un prefixoid: POST-ADEVĂRUL. Sună abstract, dar e… adevărat. Dicţionarele Oxford spun că post truth este „adjectivul care desemnează circumstanţa în care faptele obiective sunt mai puţin influente în formarea unei opinii publice decât apelul la emoţie şi la credinţele personale”. Frecvenţa nefiresc de mare a termenului a făcut ca adjectivul, prin definiţie subiectiv, să devină substantiv, marcă a greutăţii de fapte (Sever Voinescu, Dilema veche, 15 dec. 2016). Principalul vinovat al climatului de provizorat perpetuu este internetul, căruia totuşi nu i se poate închide gura niciodată.

Gerul ucide pleonasmul

S-a stat cu ochii mai mult decât altă dată pe datele privind starea vremii, ca să ştim cât mai durează frigul. Nu cred că a fost vreun post de televiziune care să nu-l asocieze pe între cu conjuncţia şi, evitând astfel pleonasmul foarte frecvent: Ştefan cel Mare a domnit între anii 1457-1504 sau Între 13-15 ianuarie vor avea loc manifestări dedicate Zilei Culturii (corect: 1457 şi 1504; 13 şi 15). Pentru că minusul era atotstăpânitor, a reuşit să izgonească semnul cu care seamănă – cratima/linia de pauză –, dintr-un enunţ ca acesta: „Vor fi înregistrate temperaturi între -21 şi -140C” (TV, 8 ian. 2017), faţă de *între -21 – -140C.

Bravo, Mihai!

Un bun obicei al Bibliotecii Judeţene „C. Sturdza” Bacău: mapa cu extrase din presa anilor trecuţi, referitoare la evenimentele momentului. La 17 mai 1975, ziarele reproduceau fotografia unui grup de conaţionali care a întâmpinat-o pe Nadia Comăneci cu două mari pancarte, pe care scria: „BRAVO NADIA!” şi „TOT ÎNAINTE!” În fişa bibliografică pusă în faţa mapei de la Secţia periodice, bibliotecarul Mihai-Andrei Ciumaşu a notat un pic altfel: „Bravo, Nadia!” Simţise că vocativul îşi cere dreptul la virgulă.


Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

LĂSAȚI UN MESAJ