28 martie 2024
InterviuVânatorii de himere: Gemenii Mihai Daniel si Cezar Gabriel Botezatu

Vânatorii de himere: Gemenii Mihai Daniel si Cezar Gabriel Botezatu

„Suntem in competitie. Cel mai bun sa câstige!” & „Pentru fericirea lui, m-as sacrifica!”

Zodia Racului. Gemeni sangvinici, bivitelini. Unul cu nuante de flegmatic, altul cu ecouri colerice. Responsabili, cu bun simt desavârsit, preocupati de gestionarea viitorului, admirati de colegii liceeni buhuseni, de profesori. Au umor englezesc, au fost si la vânat himere…

– Care este „batrânul”?
Daniel (zâmbind): Eu. Diferenta este de 15 minute.
Cezar (tot zâmbind): In pofida acestei diferente, eu sunt mai inalt si, temperamental, mai activ…



– „Batrânul” ofera sfaturi, revendica un respect special?
Daniel: Când eram mai mic, glumeam spunând ca eu sunt „batrânul”, ca ar trebui sa ma bucur de un respect special. Acum, gluma aceasta este pe cale de disparitie…
Cezar: Nu-mi ofera sfaturi, dar incearca (zâmbeste). Sunt momente in care, glumind, imi aduce aminte cine este mai… in vârsta.

– Cel „mic” da de inteles ca are nevoie de ocrotire?
Daniel: Nu, nu! Suntem egali, ne ocrotim reciproc.
Gabriel: Când eram mai mici, poate ca da. Acum, suntem frati gemeni egali…

– Hobby-uri?…
Daniel: Istoria, filmele, ciclismul, sala de forta…
Cezar: Muzica; dar muzica aceea dincolo de sunetele de… suprafata, muzica profunzimilor. Fitness-ul, pe care l-am practicat si ca pe un part-time.

– Cum ar arata un portret sumar al fetei visurilor tale?
Daniel: Nu am portret prestabilit. Am insa o dorinta: sa ma pot intelege cu ea, sa fim cuceriti de aceleasi armonii ale sufletului.
Cezar: In primul rând, sa fie inteligenta. Este esential. Nu „ambalajul” este cel care conteaza. Aspectul fizic este minor. As dori sa fim doua mentalitati compatibile. A, sa nu uit: nu as vrea ca acest portret sa fie… blond. Nu stiu de ce. Nu am argumente. Asta e…

– S-a intâmplat sa va indragostiti de aceeasi fata?
Daniel (râde): O, nu!
Cezar: Nu s-a intâmplat. Poate si datorita faptului ca el este mai rezervat in privinta asta. Dar n-as vrea sa trecem printr-o experienta de acest gen…

– Daca s-ar intâmpla povestea aceasta, ai ceda in favoarea fratelui?
Daniel: N-as renunta! Suntem in competitie. Cel mai bun sa câstige! (râde)
Cezar: Eu tin la el mai mult decât orice pe lume. Pentru fericirea lui, m-as sacrifica in povestea asta. O fata, in aceasta ecuatie, este, de obicei, ceva de moment, de ordinul efemeritatii, pe când fratele meu trebuie raportat la eternitate.

– Catre ce profesie ti se indreapta dorurile?
Daniel: As dori sa profesez intr-un domeniu al istoriei. Dar nu ca profesor! In niciun caz ca profesor! Este prea mult stres aici, prea multa presiune din partea celor de „sus”, din partea celor de … „jos” (elevii…).
Cezar: Este trist, dar n-am conturata clar o idee. Dar ma preocupa viitorul. Oricum, voi opta pentru ceva care ar presupune biologie, chimie… Voi merge la facultate.

– Veti locui in acelasi oras?
Daniel: N-am discutat despre asta cu Gabriel. Ma voi inscrie la o facultate din Iasi. In acest oras as dori sa ramân. Gabriel? Nu stiu… In multe momente mi-ar fi foarte greu fara el, daca…
Cezar: Nu stiu ce ne poate rezerva viitorul. Ar fi o bucurie imensa ca sa putem locui in acelasi oras, impreuna. Am avea, fiecare, câte un punct de sprijin foarte important.

– Ati fost vreodata departe unul de altul mai mult timp?
Daniel: Da, am fost departe unul de altul vreo luna de zile. Vorbeam mereu la telefon, pe net…
Cezar: Am resimtit atunci, fiind departe de Daniel, ca-mi lipseste ceva esential. Am incercat sa ma apropii mai mult de altii, dar seara, când ma retrageam cu singuratatea mea, ii simteam acut lipsa. Era acolo si o zona cu niste probleme de telefon, de net…

– Functioneaza telepatia?
Daniel: In unele cazuri, da. De pilda, ne trezim ca avem, simultan, aceeasi optiune pentru vizionarea unui film. Sau ne sunam la telefon in acelasi timp, pentru a ne comunica acelasi gând…
Cezar: Da, insa nu ca regula. Cel putin pâna acum. Totusi, numai cu Daniel am avut experiente de acest gen. Ne gândeam amândoi la ceva, fiind la distanta, si unul dintre noi izbucnea si marturisea gândul comun.

– Ce admiri mai mult la fratele tau?
Daniel: Suntem diferiti, uneori chiar radical de diferiti. Este mai comunicativ decât mine. Admir asta.
Cezar: Sinceritatea. Este frust, recunoaste când greseste, dar iti si spune, fara multe… meandre, daca nu-i convine ceva. Aduce si argumente.

– Un sfat pentru fratele tau?
Daniel: Sa fie mai ponderat. Se entuziasmeaza prea usor, trece simplu de la o stare de dispozitie la alta.
Cezar: Sa nu mai fie atât de linistit, de rezervat. Este putin introvertit. Daca vrea, poate evada putin din povestea asta…

– Ati avut aspiratii comune? Ati vânat, uneori, aceleasi himere?
Daniel: De regula, sunt foarte realist, obiectiv. Imi stabilesc tintele in functie de potential, dar si de mediul in care traiesc. Totusi, uneori…
Cezar: Ne-am gândit cum ar fi, de pilda, sa locuim si sa muncim amândoi in State. Sa fim doi oameni de succes in afaceri, sa fim fericiti impreuna…

– Haine preferate?
Daniel: Nu avem chiar acelasi tip de haine, dar nu exista diferente mari. Uneori le mai impumutam unul de la altul…
Cezar: Când eram mici, aveam haine la fel. Acum, noi decidem cum ne imbracam. Uneori ii spun, glumind, lui Daniel: „Vezi ca ti-ai cumparat aceeasi bluza ca si mine!’’…

– Culori preferate?
Daniel: Culori inchise. Albastru, gri, negru.
Cezar: Depinde. Pentru masina, prefer culoarea neagra. Ofera un plus de eleganta. Altfel, culorile deschise. Albastrul deschis, de pilda, imi ofera placuta senzatie de libertate.

spot_img
spot_img
- Advertisement -

Ultimele știri