Exista un principiu de drept conform caruia mai bine sa fie scapat un vinovat decât sa fie condamnat un nevinovat. Principiul, rod al Epocii Luminilor, a fost respectat in guvernarile democratice; guvernarile autoritare l-au ignorat, despotii si dictatorii moderni neavând nevoie de principii, ci de sentinte.
Un vinovat trebuie sa plateasca pentru faptele sale; societatea impune acest lucru deoarece Justitia asigura echilibrul: nefiind pedepsiti, criminalii si hotii s-ar inmulti si ar duce la destramarea societatii.
Totusi, Justitia trebuie sa tina seama de reguli iar aceste reguli sunt impuse tocmai pentru a-i proteja pe nevinovati de abuzurile sistemului represiv al statului. Condamnarea trebuie sa se faca, deci, pe baza unor probe solide, nu pe impresii, nu pe circumstante. Or, acest principiu este uitat in epoca noastra.
Preocupati sa bifeze rezultate in lupta anti-coruptie ori sa-si condamne dusmanii personali sau politici, românii merg pe principiul invers ca, decât sa scape un vinovat, mai bine se condamna 10 nevinovati.
Or, aceasta strategie este numai buna sa duca atât la pierderea increderii in Justitie, intr-o prima etapa, cât si la fenomene extreme ce ar putea pune in pericol statul de drept.
Caci, vazând ca Justitia nu face dreptate sau abuzeaza de puterile sale, cetateanul va fi tentat ori sa-si ia dreptatea in propriile mâini, ori sa practice acelasi tip de abuz, refuzând sa mai respecte autoritatea.
